N-ai patalamaua de analist politic vizată la zi dacă nu ai cerut, în ultimele două săptămâni, măcar o dată demisia ministrului Gheorghe Flutur. Toți marii analiști ai neamului, în frunte cu acest etern Gică contra, Valeriu Stan, omul laptop, vor capul lui Flutur. Se știe deja că cei de la București sunt cei mai deștepți, iar părerile lor sunt adevărate axiome. Cu toate astea, îmi permit și eu să-mi dau cu părerea, chiar dacă o fac de aici, din locul în care se agață harta în cui.
Acest la doilea val de gripă aviară s-a extins rapid, extrem de rapid și pe o mare suprafață a țării. Niște inconștienți de la o crescătorie de pui din Codlea au vândut, se pare cu bună știință, pui și păsări bolnave. Astfel, gripa aviară a ajuns peste noapte în mai multe județe din sudul țării, inclusiv în București. Au apărut primele solicitări ale analiștilor de tot felul: Flutur e depășit, Flutur să-și dea demisia! Se știa cert că gripa aviară a pornit de la Codlea. Dar cum a ajuns acolo? Ca să fiu și eu în tonul unui analist pasionat de scenarii copilărești, îmi dau cu părerea și spun că un porumbel kamikaze (bolnav de aviară, bineînțeles) a intrat, în picaj, pe un geam al fermei de la Codlea și le-a dat găinilor aviara. Apoi și-a dat duhul. Cum porumbelul nu a fost găsit, s-ar putea ca ăsta să nu fie scenariul cel bun. Dar la câte fantezii am auzit din gura analiștilor, scenariul meu e beton, vă garantez. Să revenim, însă, la lucruri concrete. Nu se știe cum a izbucnit gripa aviară la Codlea, dar se știe vinovatul: Flutur. Și în sprijinul solicitării demisiei sale se motivează cu argumentul că într-o țară civilizată, în astfel de situații, își dau demisia toți, de sus până jos. Sunt de acord, ca principiu, chiar dacă la noi nu există un precedent pe această linie. Numai că, în această situație, există o mică interpretare: cel puțin în cazul de la Codlea, niște oameni nu au respectat legea și normele în vigoare. Dacă nu existau niște norme și niște prevederi legale, atunci, într-adevăr, Flutur ar fi fost vinovat. Dar așa? După logica analiștilor menționați, înseamnă că de fiecare dată când se comite o infracțiune în țara asta, când se încalcă legea, un ministru și cei de sub el trebuie să-și dea demisia.
Flutur a fost acuzat că apărea prea des în fața camerelor de luat vederi să anunțe că s-au mai descoperit („ca o mare victorie” au spus unii) 2, 3 sau nu știu câte noi focare. Să fim cinstiți. Dacă nu erau anunțate imediat ce se descopereau aceste focare, tot presa ar fi sărit în sus și ar fi urlat că guvernanții sunt criminali, că se joacă cu viața oamenilor, ascunzând adevărul. Ministrul Gheorghe Flutur apărea în fața presei în calitatea sa de șef al Comandamentul antiepizootic central. Asta mi se pare o prostie, pentru că șeful acestui comandament trebuia să fie, din start, premierul. În comandamentul acela sunt 6 sau 7 miniștri, nu știu exact. Unii liberali, alții democrați. Toți sunt „egali” cu Flutur, că nu este un ministru mai ministru decât altul. Dar Flutur era șeful comandamentului, adică al acelor miniștri. Și credeți dvs. că toți săreau în sus să execute dispozițiile lui Flutur? Mă îndoiesc. Și atunci, de ce să-l acuzi pe Flutur că nu s-a putut impune? Președintele Băsescu a spus, în stilul caracteristic, din care poți înțelege orice, că ministrul Agriculturii „a probat că nu are suficientă autoritate asupra instituțiilor care alcătuiesc Comandamentul antiepizootic central”. Traducerea corectă a acestei afirmații este că ministrul Flutur nu are pârghii pentru a se impune ca șef al acestui comandament.
Acestea sunt câteva argumente pentru care, eu unul, cred că ministrul Flutur nu trebuie să-și dea demisia. Așa că, dacă mai auziți analiști celebri cerând demisia lui Flutur, fără alte argumente decât că „a gestionat prost criza aviară”, schimbați canalul și uitați-vă la un film cu bătăi tâmpite, că zău este mai sănătos.
P.S. Se vor găsi destui cârcotași care să spună că, prin acest editorial, „îl pup în fund” pe ministrul Flutur. Eu, personal, și ziarul „Monitorul” nu am avut nimic, dar absolut nimic de câștigat de pe urma ministrului Flutur. Iar dacă vrei să „pupi pe cineva în fund” o faci atunci când este pe cai mari, nu când este într-o situație delicată ca cea de acum.
