Firmele astea de construcție care-și fac veacul pe drumurile din municipiul Suceava seamănă pe undeva cu greierele din fabulă. Toată vara au muncit în doru’ lelii, iar acum, când a dat frigul, sar ca disperații să astupe, să niveleze și să toarne un strat de ciment cu care au impresia, sau vor să lase impresia că au făcut drumul circulabil.
În mod normal ar trebui să spunem că nu e treaba noastră cum își organizează ei munca, atâta timp cât predau lucrările la termen. Numai că, nimic neobișnuit, lucrările, indiferent care or fi ele, nu prea s-au încadrat în termene. Astfel încât, ca și contribuabili, putem vorbi, putem spune ce vedem.
Și ce vedem? Că peste o fâșie de doi – trei metri lățime ce traversează un sens de mers este turnat cimentul de care vorbeam în orele cu cel mai intens trafic. Se oprește circulația pe sensul respectiv, șoferii sunt puși să ocolească, iar cozile devin kilometrice. Și băieții din echipa lui Dorel toarnă tacticos cimentul. Am avut parte de astfel de dovezi de hărnicie și de inteligentă organizare a muncii în mai toate zilele săptămânii trecute. De fapt, băieții chiar și-au organizat inteligent munca. Că au blocat traficul, că au iritat sute de oameni, nu are legătură cu munca lor. Nu e treaba lor, nu le pasă.
Ce nu înțeleg eu este de ce nu se pot face aceste lucrări seara sau, de ce nu, chiar noaptea. Ar lucra și ei mai în liniște și nu ar mai enerva pe nimeni. Și ar putea să-și respecte contractele, care prevăd termene clare de predare a lucrărilor, dar și penalități severe pentru abateri.
Și, mai mult, nu ar lucra duminicile. Mi se pare aproape o blasfemie să lucrezi duminica, într-o țară cu o religie majoritară creștin ortodoxă și, mai ales, într-o zonă ca aceasta, a noastră, unde credința oamenilor este extrem de puternică. Dar ăștia, nu și nu. Nu le mai ajung duminicile. În sfintele sărbători, că-i Sf. Ilie, că-i Sf. Parascheva, că-i Sf. Dumitru, dau la lopată de parcă ar fi la ocnă și i-ar mâna cineva cu biciul din spate. Știu că toate firmele serioase de construcții din Suceava nu lucrează într-o zi de sărbătoare. Dar ăstora (am mai vorbit despre ei, sunt cei pentru care weekendul începe miercuri seara) nu le pasă. De obicei, când intri în casa unui om, respecți regulile casei. Când mergi într-o altă zonă a țării sau a lumii, trebuie să respecți regulile locului. Ăștia de ce n-o fac? De ce ne sfidează?
