Nu întâmplător, viața omului se măsoară în primăveri înscrise pe răbojul existenței. Aceasta pentru că, în fiecare primăvară, mulți oameni ajung cu organismele slăbite, mai sensibilizate, unii chiar bolnavi și cu organele digestive dezechilibrate.
Plante medicinale pentru bolnavii de plămâni
În primul rând, primăvara apar cu mare frecvență bolile aparatului respirator. Cele mai multe internări în spitale, în primele luni de primăvară, sunt impuse de bolile de plămâni, de la gripă și guturai, la tuse, astm bronșic, pneumonie, emfizem pulmonar și tuberculoză. Dintre plantele medicinale utile în aceste cazuri se remarcă podbalul. De asemenea, atât pentru cei bolnavi, cât și pentru cei sănătoși, fitoterapia recomandă urzica vie – folosită încă din antichitate ca primă plantă medicinală a primăverii. Cine neglijează cura de primăvară cu urzici ar putea avea necazuri cu sănătatea în tot cursul anului.
Cătușnica (Nepeta cataria) este o plantă mai puțin cunoscută dar care a intrat în „arsenalul” speciilor de grădină de care omul nu ar trebui să se despartă. Este plăcut mirositoare, întrucât conține o cantitate mare de uleiuri eterice care acționează în durerile pectorale, congestii pulmonare, tuse convulsivă și în tusea seacă a fumătorilor, inclusiv în tuberculoză.
Câteva plante utile suferinzilor de inimă
Pentru combaterea bolilor cardiovasculare, flora spontană din lunile de primăvară oferă floarea de mărgăritar sau clopotele de mai, numite de noi lăcrămioare (Convallaria majalis), cu flori mici și grațioase ca mărgelele de alabastru. Din vremuri îndepărtate, florile de lăcrămioare au fost folosite ca tonic cardiac, în insuficiențe cardiace, nevroze cardiace și ateroscleroze. La unele popoare, infuzia în vin a florilor de lăcrămioare era considerată bună la toate bolile.
Plantă de sezon este și rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), o plăntuță cu flori galbene sau roșii de la care se recoltează florile și frunzele în lunile aprilie și mai. Conținutul în heterozide cardiotonice, saponine, flavonoide și derivați cumarinici îi imprimă proprietăți cardiotonice, ușor hipertensive și sedativ nervoase, fiind utilizată în boli cardiovasculare (tahicardie, angină pectorală, extrasistole de natură nervoasă, miocard slăbit, ateroscleroză). Se administrează sub formă de infuzii, extracte apoase, tincturi și siropuri.
În boli de inimă mai este utilizată și talpa gâștei (Leonurus cardiaca), plantă cunoscută încă din antichitate pentru efectele benefice în bolile cardiace, ceea ce i-a conferit și denumirea științifică. În frunzele și florile de talpa gâștei se află heterozide cardiotonice care îi dau proprietăți sedativ cardiace de trei ori mai puternice decât valeriana. De asemenea, talpa gâștei are pentru om veritabile calități hipotensive și vasodilatatoare periferice.
Sursa: www.evenimentul.ro
