Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.)
Denumiri populare: anghină, angină
Ecologia și răspândirea: crește în toate zonele, mai des întâlnită în sudul țării, la poalele pădurilor.
Perioada de vegetație: înflorește din luna mai, sfârșitul lunii și până la sfârșitul lunii septembrie.
Perioada și organul de recoltare:
Se recoltează întreaga plantă, mai utilizate sunt frunzele când ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie până în septembrie.
Bolile în care poate fi utilizată
Are un spectru extrem de vast de acțune, se utilizează în tratarea unor boli ca nefrite cronice, vărsături, enterite, fermentații intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipații, hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datorează conținutului bogat de cinarină, oxidanți, polifenoli, flavone, insulină, săruri de potasiu și magneziu. Aceste substanțe au o acțiune de excitare a secreției biliare, ajută la scăderea zahărului în sânge, regenerează celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizează în cazul lipsei poftei de mâncare.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracaterizează prin efecte sigure asupra bolilor de ficat și rinichi, având proprietatea de a mări secreția biliară și diureză, reglând în același timp procesul de formare a colesterolului. Paralel cu acest efect, ceaiul de anghiare are și însușirea de a diminua zahărul din sânge dând bune rezultate în unele forme de diabet. Acțiunea antidiabetică s-ar datora unei oxidaze.
Ca diuretic, ceaiul din această plantă se recomandă în nefritele acute și cronice, deoarece mărește volumul de urină și favorizează în același timp eliminarea ureei și a substanțelor toxice ce se formează la nivelul ficatului și rinichilor. Datorită eliminării de toxine, se observă efecte favorabile în tratamentul urticariilor și a diferitelor forme de prurit (mâncărime). Bune rezultate dă ceaiul de anghinare și în bolile tubului digestiv, manifestate prin constipație, vărsături, enterite, fermentații intestinale, colite, hemoroizi și lipsa poftei de mâncare.
Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant în unele afecțiuni ale inimii care se manifestă prin hipertensiune, ateroscleroză și angină pectorală. Cercetările mai noi atribuie anghinarei, proprietăți antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda în felul următor: într-un vas se pune o lingură de frunze mărunțite care se opăresc cu 500 g apă clocotită. După răcire se strecoară lichidul și se îndulcește cu zahăr. O parte din ceai se bea dimineața pe stomacul gol, după care bolnavul va sta culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă. Restul cantității de ceai se va bea în cursul zilei cu o jumătate oră înaintea meselor principale.
E bine ca tratamentul cu anghinare să se facă progresiv, începând cu doze mici, în primele zile, care apoi să crească treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o lună pauză, după care se va relua.
Infuzie: 2 lingurițe cu vârf de plantă la cantitatea de 300 ml apă clocotită, se bea în înghițituri rare câte o cană înainte cu jumătate de oră, înainte de principalele mese.
Sursa: www.terapii-natursite.ro
