Trăsnete, bancuri, fericire

Către dimineață, ploaie torențială. A trăsnit cumplit undeva, pe strada mea, și am rămas în beznă. Încerc să telefonez la distribuitorii de curent, dar și telefonul fix a decedat, iar bateria mobilului e pe ducă. Mort televizorul, mort computerul, dezghețat frigiderul, întuneric în toată casa. Totuși, la unii vecini văd lumină – se pare că-s singurul sinistrat. Formez numărul salvator și începe comedia muzicilor, după care sunt informat că pentru stricăciunea cutare trebuie să apăs tasta 1, pentru alta, tasta 2… și tot așa înainte. Apăs cu încredere și speranță. Aș! Altă voce, pre-înregistrată, mă anunță repetat că-s pe rezolvate defecțiunile din comunele cutare și cutare. Ceea ce mă bucură peste poate, dar cui să-i vorbesc despre necazul meu? Prima încercare s-a petrecut pe la șase dimineața. Până seara, cât m-a ținut mobilul, am primit același răspuns: „în comuna Mironeasa (etc. etc.) defecțiunea se remediază până la ora X”. Trag o fugă până la un fast food și-mi încarc telefonul. Abia după 12 ore (!), pe la șase seara, răspunde cine trebuia s-o facă de la bun început. Am păzit sosirea echipei de depanare în poartă până pe la zece. Mai izbutesc o legătură telefonică: „nu așteptați la poartă, avem numărul Dvs., vă sunăm noi”. M-au sunat la 23,15 – după 17 ceasuri de la prima tentativă de apel! Vine echipa: nimic de zis, tehnicieni amabili și pricepuți. Îmi extrag într-o clipită drăcovenia din contoar care trebuia să mă protejeze de necazuri: s-a ars prima. Nu-mi pun alta-n loc: „n-are rost, nu se mai poartă”. Am lumină, sunt fericit. După care constat că trăsnetul mi-a prăjit și televizorul, și modemul computerului. Sun la UPC. Aceeași dramă a incomunicabilității: de la Cluj (că de acolo se dreg stricăciunile din Iași) primesc până la sastisire eternul mesaj: „colegii noștri sunt angajați în alte convorbiri”. După câteva ceasuri în care am sunat fără contenire, în fine, un răspuns. Amabilitate cât cuprinde, cu dulce accent ardelenesc. Când mă plâng că-l aștept de-o zi întreagă, specialistul se miră: „cum așa, este singurul apel, nu ne-a mai sunat nimeni de la prânz”. Ca să vezi! Sub protecția scuzelor pre-înregistrate, bleagă nesimțire autohtonă! Mare și tristă comedia „relației telefonice privilegiate” cu clienții!
*
Nu-s lipsite de umor amar pancartele afișate la mitingurile politice! Supapa bancului funcționează de-o vreme și-n zona hazului de necaz, care, zice-se, e-o componentă a „spiritului nativ al poporului român”, fiind cuibărit în „fibra noastră națională”! În analiza ADN-ului oricărui compatriot, o anume nucleotidă din lanțul polimer semnalează chimic totdeauna prezența hazului de necaz. Bulă n-a murit, dar s-a mai responsabilizat: nu ne mai delectează cu prostioare glumețe în sine: de-o vreme, bancurile lui au ținte majore. Sociologia urmează să deslușească semnificațiile revenirii politicului în structura bancului dâmbovițean. Unii văd, cu acreală, conotații negative: „umorul devine o formă comodă de activism civic amestecat cu oarecare doză de lașitate”, în vreme ce Paler dramatiza cândva: „românii preferă să facă haz de necaz și să amenajeze un talcioc pe orice Golgotă”. Chiar de-i așa, câtă vreme hazul nu numai că potolește amarul, amortizându-i sonurile întristătoare, ci și amendează acid tare sociale, să-i reconfirmăm dreptul la cetățenie și-n veacul XXI: e de-al casei, de-al nostru, din popor. Să ne trăiască! De altfel, a rămas ultimul domeniu în care mai are ce investiga cercetătorul în căutarea „folclorului nou”, cu precizarea că principala condiționare a creației populare, „trecerea din gură în gură” s-a modificat electronic, devenind „din computer în computer”, cu același efect perfecționist al contribuției colective. Cât mai avem umor, de ce nu și-n stradă, existăm!
*
În fine, (textul este reprodus din Daily Mail) a fost elaborată „Carta Mondială a Fericirii”. Autorul, Leo Borman, a scris-o „bazat pe dovezi ce au drept scop dezvăluirea secretului oamenilor fericiți.” Iată ce ar trebui să facem: 1 – acceptați ceea ce aveți; 2 – bucurați-vă de ceea ce faceți; 3 – trăiți pentru prezent; 4 – alegeți fericirea; 5 – cultivați-vă relațiile; 6 – fiți tot timpul ocupat; 7 – nu comparați; 8 – fii tu însuți; 9 – nu vă îngrijorați; 10 – organizați-vă; 11 – gândiți pozitiv; 12 – prețuiți fericirea. Vedeți ce simplu-i? Concentrați-vă pe punctul 4, fiindcă, de fapt, celelalte nici nu mai contează…