România se află pe ultimele locuri în UE în privința productivității muncii din agricultură, fiind necesare măsuri de tranziție a angajaților din acest domeniu spre sectoarele neagricole, cu efecte pozitive asupra PIB, potrivit unui studiu privind piața muncii.
„Sporul PIB-ului pe seama reducerii cu un punct procentual pe an a ponderii agriculturii în populația ocupată echivalează, pe ansamblul deceniului actual, cu aproximativ 70 de miliarde de lei (prețuri constante 2010), putând fi considerat, la modul general, drept contribuția autofinanțării la politica respectivă”, se arată în studiul „Perspectivele pieței muncii din România în contextul strategiei Europa 2020”, realizat pentru Comisia Națională de Prognoză.
În același timp, autorii studiului, respectiv compania de audit BDO, Centrul Român de Politici Economice și firma Gea Strategy&Consulting, apreciază că scăderea cu un punct procentual a ponderii agriculturii în populația ocupată ar însemna organizarea de cursuri de scurtă durată, în serii de câte șase luni pentru aproximativ 34.000 de foști agricultori.
Studiul relevă o diferență foarte mare între productivitatea din agricultură față de cea din industrie și servicii, cu efecte negative asupra productivității la nivelul întregii economii.
„Pe fondul unui nivel mediu foarte scăzut al productivității, comparativ cu situația din UE (de aproximativ 1,5-2 ori mai mic față de celelalte țări foste comuniste, cu excepția Bulgariei, și de 2,5-6,5 ori mai mic față de țările occidentale, cu excepția Luxemburgului), se constată diferența impresionantă din agricultură (unde productivitatea reprezintă doar 20,6% din nivelul mediu național), pe de o parte, și industrie și servicii (unde productivitatea reprezintă 116,3% și respectiv 144,6% din media națională), de pe altă parte”, se precizează în studiu.
Altă concluzie a analizei este că populația ocupată în agricultură este îmbătrânită, ponderea persoanelor în vârstă de peste 54 de ani în populația ocupată din această ramură fiind de 33,6%, în 2010. În același timp, 27,9% era constituită din forță de muncă tânără, de sub 35 de ani, cu nivel scăzut de educație și calificare, deci cu slabe posibilități de adaptare la cerințele pieței.
„Aceștia nu vor putea spera în viitor la migrația spre alte activități, fiind practic captivi (…) O parte mare a populației din mediul rural realizează venituri la limita unui trai decent. Fără investiții care să ofere alternative de muncă populației din mediul rural, condiții mai bune de trai și o viață civilizată, cu certitudine situația se va agrava în viitor”, atrag atenția autorii studiului.
Referitor la populația tânără din România, în ultimele două decenii s-a înregistrat în paralel scăderea ponderii populației cu vârste între 15-24 ani în totalul populației (16,6% în 1990, 13,6% în 2010) și respectiv creșterea numărului șomerilor în această grupă de populație.
La nivelul anului 2010 rata șomajului în rândul tinerilor în România era de 22,1%, cu un punct procentual peste media europeană.
„Reducerea cu un punct procentual a ratei șomajului în rândul tinerilor echivala la nivelul anului 2010 cu o creștere de aproape 9.400 de persoane a ocupării (aproape 0,1%). Deci, în ipoteza menținerii acestei cote anuale de absorbție din rândul șomerilor tineri, pentru întreg deceniu ar rezulta o creștere a ocupării cu 94.000 de persoane, ceea ce la nivelul anului 2020 ar însemna un plus de 0,6 puncte procentuale în rata ocupării totale pentru populația cu vârsta între 15-64 ani (68,6%, față de 68%)”, se explică în studiu.
În termeni de PIB, această creștere a ocupării ar duce la un spor de cel puțin 59 miliarde de lei (prețuri constante 2010).
