Transplantul de organe, privit cu scepticism de rudele pacienților în moarte clinică la Spitalul Județean

– În speranța că, printr-o minune, cel de pe de patul de spital își va reveni, aparținătorii nu sînt de acord cu prelevarea de organe nici atunci cînd verdictul medicilor este definitiv
– În acest mod sînt micșorate simțitor șansele unor bolnavi trecuți pe liste de așteptare de ani de zile, în vederea efectuării unui transplant
– Directorul Spitalului Județean spune că la Suceava nu se pot efectua transplanturi, dar că specialiști din clinici autorizate de către Ministerul Sănătății pot preleva aici organe, pentru ca apoi acestea să fie transportate în condiții speciale, cu elicopterul
– Gheorghe Țeudan, medic în cadrul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă, spune că a avut discuții de principiu cu aparținătorii unor pacienți în moarte clinică în vederea recoltării de organe, dar că în asemenea cazuri impactul psihologic este foarte greu de trecut
– „Trebuie ca oamenii să conștientizeze că un pacient, care oricum nu are nici o șansă, poate salva mai multe vieți”, declară directorul Spitalului Județean, Cristian Irimie
Transplantul de organe, procedură prin care se pot salva viețile celor suferinzi și care așteaptă de luni sau ani întregi să apară un donator, este o procedură privită cu scepticism de rudele pacienților în moarte cerebrală (pacienți de la care se pot preleva organe). Și asta pentru că aparținătorii, în ciuda unui verdict definitiv al medicilor, speră, pînă la ultima respirație a celui aflat în agonie, că se va întîmpla o minune și că acesta va scăpa cu viață. Așa se face că sute de bolnavi cronici mor cu zile, în lipsa donatorilor de organe, fără a li se acorda vreo șansă.
Refuzul unor oameni de a-și își ajuta semenii (refuz care nu are de-a face cu egoismul sau rea voința, ci pur și simplu cu lipsa de educație și cu necunoașterea) este oarecum previzibil într-o țară în care centrele de transfuzii și spitalele duc lipsă, uneori acută, de sînge pentru că nu se găsesc donatori, iar puținii dintre cei ce dau din sîngele lor pentru a-i salva pe alții o fac pentru recompense în alimente. Rubricile de publicitate din ziare au ajuns să fie asaltate de anunțuri prin care diverse persoane se arată dispuse să plătească sume consistente pentru a putea face rost de un donator de rinichi sau de ficat și numai în acest mod o mică parte dintre cronici își pot găsi salvarea.
– Medicii spun că există un element psihologic foarte greu de trecut în ceea ce îi privește pe aparținătorii pacienților, ei trebuind să își asume moartea fizică a unei persoane dragi pe masa de operație
Prin transplantul de țesuturi sau organe se înțelege acea activitate medicală complexă care, în scop terapeutic, înlocuiește țesuturi sau organe umane compromise morfologic și funcțional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sănătoase. Deși la Spitalul Județean Suceava, la acest moment, transplantul de organe este o misiune imposibilă din cauza lipsei aparaturii și a specialiștilor, pacienți în moarte clinică pot fi menținuți în viață timp destul de îndelungat, în vederea prelevării de organe și efectuării de transplanturi în centre universitare mari precum cele de la Iași, București, Cluj sau Tîrgu Mureș. Cu toate acestea, nu au existat cazuri în care familia unui astfel de pacient să își dea acordul pentru asta.
Gheorghe Țeudan, de ani buni medic în cadrul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă (Reanimare) a Spitalului Județean „Sf. Ioan cel Nou”, spune că există în astfel de cazuri „un element psihologic foarte greu de trecut” în ceea ce îi privește pe aparținătorii pacienților (cei mai mulți cu traumatisme cranio – cerebrale extrem de grave), ei trebuind să își asume moartea fizică a unei persoane dragi pe masa de operație, în momentul prelevării organelor.
Medicul anestezist explică faptul că oamenii nu conștientizează faptul că cel aflat în agonie pe pat de spital este „o legumă”, o ființă care deși este vie, menținută în viață de aparate, nu este rațională, activitatea cerebrală fiind întreruptă. Un astfel de caz a fost cel al unui tînăr care a suferit un traumatism cranio – cerebral grav după ce a căzut de la înălțime, și care a fost menținut în viață de medicii suceveni timp de trei luni de zile. „Lumea dacă ar fi un pic educată, lucrurile ar sta altfel. Noi, medicii, sîntem prinși la mijloc în asemenea cazuri, familia fiind cea care decide. Dacă însă, prin lege, s-ar acorda daune materiale aparținătorilor, poate s-ar găsi mai mulți donatori”, este de părere Gheorghe Țeudan.
Directorul general al Spitalului Județean Suceava, Cristian Irimie, ne-a explicat că prelevarea de organe este o operațiune complexă și dificilă și că Suceava nu are deocamdată specialiști, pentru asta fiind necesară deplasarea unor doctori din centre universitare, organele urmînd a fi transportate cu elicopterul, în condiții speciale, către o clinică în care se pot efectua transplanturi. În cazul în care aparținătorii sînt de acord cu prelevarea de organe, conducerea spitalului trebuie să anunțe de urgență Comisia Națională de Transplant, care să ia legătura cu clinicile din țară. Cristian Irimie a precizat că la Spitalul Județean Suceava există condiții și dotarea necesară în vederea menținerii în viață a pacienților aflați în moarte clinică și a efectuării de analize complexe, de compatibilitate a donatorului cu cel care primește un organ. Confirmarea medicală a morții cerebrale se face, conform legii, de către o comisie formată din mai mulți medici, de specialități diferite. „La Suceava noi nu avem specialiști și nici acordul Ministerului Sănătății pentru ca noi să prelevăm organe. Eu cred, însă, că la fiecare spital județean din țară ar trebui create condiții pentru efectuarea unor prelevări de organe, în acest mod putînd fi salvate mai multe vieți. În ceea ce privește acordul aparținătorilor, eu consider că aceștia trebuie să înțeleagă faptul că un pacient, care oricum nu are nici o șansă, poate salva mai multe vieți. Pentru asta însă, este nevoie de educație”, ne-a declarat directorul general al celei mai mari unități spitalicești din județ. Acesta a adăugat că legea interzice orice recompensă materială către aparținători în cazul donării de organe de la pacienți în moarte clinică.
– Cel mai tînăr sucevean care a suferit un transplant are 9 ani
Conform unei statistici a Casei Județene de Asigurări de Sănătate, 21 de suceveni beneficiază de tratament medicamentos gratuit, în urma efectuării unor transplanturi de organe. Din cei 21, 20 de persoane au suferit transplanturi renale și doar una – transplant de ficat.
Cel mai tînăr pacient aflat în prezent în evidențele CJAS este un băiețel în vîrstă de 9 ani, care a primit un rinichi de la mama sa. Cel mai în vîrstă pacient are 59 de ani.
Purtătorul de cuvînt al CJAS Suceava, Anda Sălăgean, declară că lunar se cheltuiesc sume mari cu medicația acestor persoane, tratamentul post – transplant fiind vital pentru ele. Se administrează aceste medicamente pentru ca organul transplantat să nu fie respins de organismul pacientului. Costurile lunare cu medicația pentru cei 21 de beneficiari suceveni se ridică la aproximativ 600 de milioane lei, reprezentînd un consum lunar pentru fiecare pacient de aproximativ 30 milioane lei.
Medicii spun că după intervenția chirurgicală atît persoana care primește organele, cît și donatorul necesită o perioadă de recuperare destul de îndelungată. De asemenea, înainte de transplant se efectuează o serie de analize laborioase de compatibilitate între cel care donează și cel care primește organul.