A trecut practic neobservată de opinia publică autohtonă, atât de prompt informată despre ultima fiță a Monicăi Columbeanu, această știre, strecurată de unele ziare în numărul lor din 22 februarie 2008:
„Președintele și premierul vor trebui să informeze semestrial Parlamentul cu privire la vizitele în străinătate. Inițiativa legislativă aparține PRM și a fost aprobată tacit, ieri, de Camera Deputaților. (…) Potrivit actului normativ, atât șeful statului, cât și premierul vor fi obligați să răspundă invitației parlamentarilor, în fiecare semestru, de a prezenta mesaje în Legislativ cu privire la problemele de politică externă, contractele economice încheiate și situația comunităților românești din țările vizitate.”
Președintele și premierul vor trebui să dea seamă Parlamentului și, prin asta, românilor, de ceea ce fac în planul politicii noastre externe.
În dese rânduri, am deplâns firava atenție acordată de opinia publică din România evenimentelor de pe scena internațională, dar mai ales politicii noastre externe.
O spunem cu toată responsabilitatea:
Absența unei preocupări serioase a opiniei publice față de politica noastră externă e mai mult decât o eroare.
E o crimă împotriva interesului nostru național.
Din cel puțin două motive:
1) Înscrierea României în concertul țărilor democratice face dependentă viața cetățenilor de rând de orice tresărire a scenei internaționale.
2) Dată fiind importanța crucială pentru România a evenimentelor planetare, reacția noastră la producerea lor și, în general, politica noastră externă, trebuie să stea sub permanenta supraveghere a opiniei publice.
Puterea de la București e urmărită de opinia noastră publică până la cel mai neînsemnat amănunt în planul politicii interne.
Taxa auto a dat Trustului de presă al lui Sorin Ovidiu Vântu prilejul unei campanii stridente, consumatoare de uriașe resurse financiare, amintind în mod strălucit de campaniile duse de presa bolșevică împotriva chiaburilor care sabotau construcția socialistă.
Decizia Curții Constituționale în chestiunea CNSAS a produs un scandal de proporții, gata să-l depășească pe cel iscat cândva de afirmația lui Galilei: Și totuși se învârtește!
E foarte bine că guvernanții sunt supuși unei supravegheri vigilente în declarațiile și actele lor de politică internă.
Când vine vorba însă de politica externă, guvernanții pot face ce le trece prin cap.
Hotărâri luate în cea mai deplină sfidare a transparenței democratice nu stârnesc nici măcar un scâncet când sunt dezvăluite.
Dacă va fi promulgată, legea ne va apropia și mai mult de comportamentul cerut de o democrație consolidată.
