Transhumanța fotbalului

Citeam zilele trecute despre stagiul de pregătire montan al Cetății și m-a cuprins o oarecare nostalgie. Anii în care echipele noastre cu ambiții europene făceau pregătirea de iarnă printre nămeți țin de duioase aduceri aminte. Imaginile cu jucători încotoșmănați pe pantele munților s-au așezat cuminți în albume. Privind înapoi, unii vor spune că au fost vremuri frumoase, deși pe atunci înjurau cu obidă printre dinți în zilele când nici nu li se arăta “coțofana”. Steaua avea fortăreața ei la Forban. Acolo unde se avântau vulturii este acum raiul juniorilor. Schimbarea concepției de pregătire în intrasezon a reprezentat mană cerească pentru aspiranți. Dacă zăpada este mai prețioasă decât în alți ani, măcar copiii se bucură de condițiile de pregătire, de sălile de forță, de saună și bazinele de refacere. Echipa mare se pregătește acum la Coverciano, loc de referință pentru fotbalul italian datorită celebrelor cursuri de specialitate care se țin în această localitate. Tot aici se află și “Museo del Calcio”, unde se deapănă întreaga poveste a fotbalului italian.
Dinamo a început mai lin perioada de pregătire, încă nu a părăsit capitala, considerând că baza de la Săftica se găsește la o aruncătură de băț de București. Însă nu vor zăbovi prea mult prin zonă, pregătirea va continua în peninsula iberică, deloc întâmplător. Rednic a hotărât să lege pregătirea de meciul din Cupa UEFA de la Lisabona, care va avea loc peste mai puțin de o lună. Practic, pe lângă antrenamentele și meciurile amicale obișnuite, vor avea avantajul de a-și ține adversarul sub observație, Benfica aflându-se în plină desfășurare a campionatului.
Și mai exotică este destinația rapidiștilor. Aceștia deja au jucat primul meci al unui turneu din insulele Canare, loc aflat mult mai aproape de Africa decât de Europa. Adversari au fost nordicii de la Rosenborg, iar Răzvan Lucescu n-a scăpat nici la începutul lui 2007 de blestemul egalurilor, deși echipa sa are de-acum tracțiune pe față. Dar timp pentru retușuri mai este.