Transformarea gândului în faptă: cele cinci trepte intermediare

Sfântul Ioan Damaschin vorbește pe scurt și de lucrarea diavolului de a ne face să păcătuim și treptele pe care aceasta le parcurge de la momeală la faptă. „Altceva este adică momeala (atacul), altceva însoțirea, altceva lupta, altceva patima, altceva învoirea (consimțirea), care e aproape de faptă și se aseamănă ei, altceva lucrarea și altceva robirea.
Momeala este gândul adus simplu în minte de vrăjmașul, de pildă: fă aceasta sau aceea, cum i-a zis Domnului și Dumnezeului nostru: «Zi ca să se facă pietrele acestea pâini». Aceasta, cum s-a spus, nu atârnă de la noi. Însoțirea este primirea gândului strecurat de vrăjmaș, preocuparea cu el și convorbirea plăcută a voii noastre cu el. Patima este deprinderea cu gândul strecurat de vrăjmaș, care se naște din însoțire, și învârtirea necontenită a cugetării și a închipuirii în jurul lui. Lupta este împotrivirea cugetării fie la stingerea patimii din gând sau a gândului pătimaș, fie prin învoire, cum zice Apostolul: „Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului; și aceștia se împotrivesc unul altuia”. Luarea în robie este ducerea silnică și fără voie a inimii, stăpânit de prejudecată și de o îndelungată obișnuință. Învoirea este consimțirea cu patima din gând. Iar lucrarea însăși împlinirea cu faptă a gândului pătimaș încuviințat. Deci cel ce cugetă nepătimaș de la început, sau respinge prin împotrivire și certare momeala, a tăiat dintr-odată toate cele ce urmează” (p. 172). Depinde doar de noi dacă alegem virtutea și tăiem încă de la început momelile Satanei. Iubirea de sine, însă, este cea care întreține toate momelile și, în dese rânduri, le transformă pe acestea până la faptă. Atunci când voința este subjugată de plăcere, iubirea de sine are alături cel mai bun aliat posibil. Patimile ne invadează cu ușurință întunecând și scufundând în bezna plăcerilor dramul de minte care ne mai ținea la suprafață. Dramul de minte este susținut de har, dar atunci când punem plăcerea deasupra harului, acesta se retrage, iar noi ne prăbușim. Câteodată, drumul de la momeală la faptă poate dura o clipă, alteori poate să nu existe. Depinde doar de alegerea noastră liberă. Să nu uităm un lucru: nu mai beneficiem de ea dacă iubim plăcerea, pentru că suntem deja într-o amară robie!
(Adrian AGACHI, www.ziarullumina.ro)