Trăitul e scump, dar și muritul te arde la buzunar

Să trăiești în România e un obicei costisitor, dar și muritul te arde la pungă de nu te vezi. Locul de veci, sicriul, șlagărele îngânate de preoți, prestația conjugată a groparilor, pomenile; toate umflă devizul unei înmormântări confort redus la cel puțin 6.000 de lei, din care statul abia dacă te ajută cu a cincea parte. Până și cel mai calic român își rupe prevăzător de la gură, pentru a pune deoparte bănuțul necesar propriei înhumări, situate la limita decenței creștinești. Nimănui nu-i pasă că ți s-a prăpădit o rudă; înmormântarea fiind o chestiune ce-i privește aproape în exclusivitate pe succesorii răposatului. Iar dacă acesta comite imprudența de a-și da duhul pe meleaguri străine, trebuie să scoți suplimentar din chimir între 3.500 și 5.500 de euro, pentru repatrierea cadavrului.
Când însă vedetele pun mâinile pe piept, chestiunea se schimbă. De pildă, repatrierea și înmormântarea lui Dan Iosif – echivalând 61.000 de euro plus 58.000 de lei – au fost suportate din bugetul Camerei Deputaților. Am îndoieli că familia acestui repauzat de vază – prăvălit, în viață, ca șnițelul prin pesmetul și gălbenușul atâtor afaceri bănoase – nu a avut mijloace pentru serviciul prevăzut de trecerea la cele veșnice.
Dar chiar dacă familia îndurerată n-ar fi avut bani, cheltuielile puteau fi plătite de camarazii Iliescu, Oprescu, Hrebenciuc ori Năstase, care, slavă Domnului, au cu ce să îngroape partide întregi, chiar întreaga țară. S-a văzut încă o dată că, indiferent cât de solemn este momentul, calea nesimțirii rămâne distanța cea mai scurtă dintre două puncte. Ce vină are omul de rând că Dan Iosif a plecat la tratament în Siberia, în loc să testeze rețeaua noastră sanitară, unde se răposează ieftin și avantajos? Ca să nu mai pomenim că cetățeanului în genere i se cam fâlfâie dacă oamenii politici dau sau nu ortul popii.
61.000 de euro plus 58.000 de lei. Scump, maică, scump! Am chiar bănuiala că devizul a fost încărcat, pentru ca băieții supraviețuitori din parlament să-și tragă și de data asta partea. Firește, n-are niciun sens să-i întrebăm pe deputați de ce au votat decontarea acestor cheltuieli din banii publici. Ne vor răspunde cu vorba răposatului Iosif, care – prins în Parlament că a votat ilegal, de două ori pentru aceeași chestiune – s-a justificat senin:
– Așa a vrut mușchii mei!