Cam astea sunt zilele alea deosebite din an, zile pe care le încărcăm cu nu știu ce semnificații aiuristice, pentru a face din țânțarul calităților umane armăsar. Orice strâmt la inimă alege aceste zile sfinte pentru a poza în mare iubitor al aproapelui său, pe care-l strânge la piept, îl dezmiardă și-l cocoloșește cu daruri alese; iar noi, restul, acceptăm cu seninătate jocul, probabil și pentru că durează puțin, doar o săptămână pe an, care trece repede.
În fine, eu am căpătat cu vremea concluziile mele și îmi place să văd că ele-s demonstrate și pe căile riguroase ale științei. Astfel, după cum am citit în revista “Psychologies” – numărul din martie, pe care l-am cumpărat cu patru euro din gara pariziană Austerlitz – s-a demonstrat științific că cei care-și mănâncă de sub unghie sunt considerați dezagreabili în societate. Până aici, nimic nou, ne spunem noi, făcându-ne în minte un recensământ rapid al tuturor acelor zgârâie-brânză, pe care – vrem, nu vrem – îi cunoaștem și-i disprețuim.
Surpriza vine însă din realitatea – demonstrată, de asemenea – că și persoanele generoase, cele care cu adevărat se uită pe sine în beneficul celorlalți, sunt la fel de agasante, până ce trec și ele cu totul în zona dezagreabilului.
Explicația e de-o simplitate am putea zice umană: prin superioritatea lor, inșii generoși creează indispoziție, iritare și chiar ură în rândurile celorlalți, care – nefiind înzestrați cu aceleași calități rare – se văd umiliți și devalorizați de handicapul moral existent. Se vede că omul, în pofida altruismului propovăduit de cărțile sfinte, a fost conceput ca o ființă egoistă… Ceilalți, altruiștii, sunt anomalii.
De aceea, realizatorii studiului științific, universitari americani cu greutate, au și conchis cu tristețe că acesta-i și motivul pentru care cei mai mulți sfinți au sfârșit-o ca martiri, arși pe rug sau trași pe roată: ceilalți i-au găsit insuportabil de agasanți.
Hai, o faptă bună de sărbători mai treacă-meargă, cu condiția să nu devină regulă.
