Dedicată centenarului nașterii lui Vasile Lovinescu, de la care a calchiat și genericul “Jurnal Alchimic”, cu care a ocupat simezele celor trei saloane alocate manifestărilor expoziționale temporare de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava, expoziția de pictură a rădăuțeanului TRAIAN POSTOLACHE se va grava, cu siguranță, pe cristalul translucid al memoriei noastre vizuale. În primul rînd, pentru că este vorba de o desfășurare spectaculară, hipnotică, de o măreție paralizantă, care captează privirea și-l absoarbe pe vizitator cufundîndu-l parcă într-o baie narcotizantă. În al doilea rînd, pentru că, stimulat de aglomerarea de simboluri, semne zodiacale, figuri himerice și totemice, măști imobile cu pleoape grele și buze încremenite, “cremalierele” creierului nostru mecanic se pun automat în mișcare într-o neliniștită căutare a unui reper recognoscibil, care să decripteze misterioasa gramatică a acestor alcătuiri care mimează o tridimensionalitate sculpturală.
O pictură care „degajă din ea o viziune cu rădăcini în mit și arborescențe spre transcendent”
Însoțit la vernisaj de un pluton compact de rădăuțeni, în fruntea cărora s-a aflat primarul Mihai Frunză (edilul care-și susține concitadinii la toate manifestările culturale), Traian Postolache, al cărui profil astrologic, ca nativ al Zodiei Fecioarei, se conturează cu o discreție seniorială sugerînd un personaj dominat de o gîndire abstractă, rațională, aproape “metalică”, excluzînd parcă orice umbră de vibrație organică, s-a lăsat învăluit de emoții. Emoții generate, cu siguranță, de prezența masivă a publicului la vernisaj (cu “infuzia” de rădăuțeni de rigoare, care l-a determinat pe Constantin-Emil Ursu, directorul general al CMB, cînd a adresat salutul de gazdă, să spună că “de cîte ori vin la noi cei de la Rădăuți sălile noastre sînt pline”, ceea ce l-ar îndreptăți ca, măcar o dată pe lună, să invite un rădăuțean la Suceava), dar și de cea a corpului de breslași, artiștii care-au răspuns în grup invitației, un gest camaraderesc și solidar care face cinste membrilor Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici. Cu această asistență generoasă, dornică să pătrundă dincolo de formele și culorile acelor compoziții narativ-simbolizante, s-a desfășurat ritualul vernisajului expoziției unui artist a cărui pictură, așa cum scria cu cîțiva ani în urmă simbologul Florin Mihăescu (discipol al lui Vasile Lovinescu și adept al Școlii tradiționaliste a lui Rene Guenon), „degajă din ea o viziune cu rădăcini în mit și arborescențe spre transcendent”.
Un rafinat și fabulos discurs intelectual, capabil să suscite și în inerțiala noastră hibernare provincială valențe de hermeneutică vizuală
“Jurnalul Alchimic” al lui Traian Postolache, pe marginea căruia Mihai Pînzaru PIM a făcut o seamă de considerații capabile să deschidă căi de lămuritoare receptare, se constituie, aidoma scrierii lovinesciene, într-un corpus al trăirilor sale spirituale. “Nu sîntem obligați decît la buna intenție, la dreapta direcție spre Universal; restul îl face Spiritul”, scria Vasile Lovinescu în jurnalul său. Răsfrîntă în ezoterismul universal, alchimia, ca trudnică și spirituală căutare a pietrei filosofale (care constituie prima treaptă pe care omul se poate ridica spre Absolut) devine în economia “jurnalului” vizual al lui Traian Postolache furnizoarea “ingredientelor” dozate după formula propriei sale iluminări spirituale. Victimă a ritmului de viață impus de modernitate, omul contemporan, cu mintea colmatată de aluviunile comunicaționale, nu mai are răgazul căutării pietrei filosofal, iar savoarea cunoașterii experimentale de altădată e înlocuită de facila receptare digitală. Simbolurile și semnele din aglomerările picturale ale artistului rădăuțean („aglomerări obținute – așa cum spunea Theodor Redlow – prin tehnica colajului, îngrămădind imagini de vestigii arheologice…citate vizuale, referiri livrești, încifrări heraldice sau alchimice…) i-au parvenit însă pe calea cunoașterii intuitive sau printr-o conexiune privilegiată cu maestrul său spiritual. Pentru că Traian Postolache este un inițiat care trece dincolo de vămile misterului și care navighează cu naturalețe în spațiul ezoteric, iar acest lucru este confirmat de prezența numelui său în noua revistă “Scrieri & Studii Tradiționale” (care reia sub alt nume apariția “Caietelor de Studii Tradiționale” păstrînd linia imprimată de Vasile Lovinescu). Vasile Lovinescu, al cărui spirit este “încă viu printre cei care-i păstrează ideile și calea”, spirit în care (măcar pentru cei care l-au luat ca model consacrîndu-și existența realizării spirituale) există nădejdea continuității, căci așa cum spunea el, “continuitatea este un substitut de veșnicie”. În acest sens, „Jurnalul alchimic” al lui Traian Postolache se constituie ca un rafinat și fabulos discurs intelectual capabil să suscite și în inerțiala noastră hibernare provincială valențe de hermeneutică vizuală.
