Doar cei care nu învață din greșelile trecutului nu au nici o șansă să progreseze și riscă să le repete cu aceleași consecințe.
Văzând cu câtă ardoare dorește domnul Traian Băsescu introducerea votului uninominal majoritar în două tururi, amenințându-ne că dacă referendumul nu va fi validat prin prezență la vot, îl va repeta până acest lucru se va întâmpla (fără să țină cont că un asemenea demers duce la cheltuirea a circa 20 de milioane de euro din banii publici pentru fiecare referendum), gândul mă duce la un alt conducător al țării care nu s-a lăsat până nu a reușit preluarea puterii absolute în țara noastră. În opinia mea, scopul final al domnului Băsescu este transformarea României într-o republică prezidențială, iar acest lucru este posibil doar dacă are în spate un partid puternic, în speță Partidul Democrat, care să susțină modificarea legii fundamentale.
Premergător instaurării primei dictaturi din România în 1938, Carol al II-lea a încercat și a reușit dezbinarea partidelor politice. Departe de a fi un factor de echilibru între partidele politice, așa cum cereau normele constituționale, Carol al II-lea a urmărit cu perseverență măcinarea acestora. Astfel, în iunie 1930 a contribuit la “spargerea Partidului Național Liberal” prin crearea unui alt partid liberal, ulterior reușind să atragă de partea sa unele personalități din acest partid în frunte cu C. Giurescu. În anul 1932, Carol al II-lea a contribuit la scindarea Partidului Poporului prin desprinderea grupării conduse de Octavian Goga, care a creat Partidul Național – Agrar. De o atenție specială din partea regelui s-a bucurat Partidul Național – Țărănesc, care a suferit și el importante sciziuni: în 1932 prin plecarea grupării lui Grigore Iunian, care a creat Partidul Radical – Țărănesc, și în 1935, când Al. Vaida – Voevod a întemeiat o organizație proprie, Frontul Românesc. De asemenea, Carol al II-lea a reușit să atragă gruparea “centristă” din Partidul Național – Țărănesc în frunte cu Armand Călinescu. Într-o perioadă în care forțele democratice erau demontate și dezbinate, Carol al II-lea a înființat, la 16 decembrie 1938, Frontul Renașterii Naționale, unica organizație politică în stat, orice activitate politică decât cea a Frontului Renașterii Naționale fiind socotită clandestină. Numai Frontul avea dreptul de a fixa și depune candidaturi în alegeri. Era pentru prima dată în istoria României când se legifera sistemul partidului unic, făcându-se un pas decisiv spre totalitarism.
Întrebarea este ce încearcă și ce a reușit să facă domnul Traian Băsescu după aproape 70 de ani. A reușit dezbinarea Partidului Național Liberal prin formarea Partidului Liberal Democrat, formațiune ce se declară liberală, dar dorește afilierea la popularii europeni. De asemenea, încearcă dezbinarea Partidului Social Democrat, prin grupul de la Cluj, alături de Mircea Geoană, dorește dezbinarea maghiarilor prin susținerea Uniunii Civice Maghiare. Este evidentă dorința de slăbire a Partidului România Mare prin introducerea acestui personaj – Gigi Becali care, se pare că nu joacă doar pe scena politică, ci și în anturajul de pahar al domnului Băsescu. Despre P.N.Ț.C.D. se poate spune că a fost terminat în perioada Convenției Democrate.
Domnul Băsescu susține în acest moment introducerea votului uninominal majoritar în două tururi (tip de vot cu care nu era de acord până acum pentru că P.D.-ul avea 10% în sondaje), sistem de vot care avantajează partidele ce stau cel mai bine în sondaje în momentul desfășurării alegerilor și anexele acestora. Prin dorința domniei sale de a introduce acest sistem de vot, fără o informare detaliată și fără o dezbatere publică structurată pe sistemul de vot, este clar că are același scop ca și Carol al II-lea: Obținerea Puterii Absolute.
