Pe treptele Palatului Administrativ din Suceava, s-au aruncat, duminică, găleți potocalii, galbene și roșii. Goale și cele mai multe portocalii. Se vede treaba că zahărul, uleiul, făina, orezul și ce s-a mai pus în acele găleți, cu ocazia circului electoral anterior, s-au folosit în consum. Și s-a strigat, în fața Palatului Administrativ din Suceava, împotriva ordinii de drept, instaurată în România pe găleți, pe zahăr, pe ulei, pe făină, pe orez și pe ce o mai fi fost în acele găleți. N-au venit nici americanii, nici rușii, nici austriecii, nici turcii, nici tătarii să comită „cumplitul rapt” asupra demnității noastre, ci noi, singuri și îndârjiți de vrăjmășia dintre noi, am aruncat în conducerea țării prostia din spatele acelor găleți portocalii, roșii și galbene, fără să ne sinchisim de șansa și de responsabilitatea uninominalului. Noi ne-am asumat destinul nostru pe patru ani și iată că, acum, când plătim pentru superficialitatea noastră electorală, uităm să returnăm și firimiturile care ni s-au dat odată cu acele găleți. Semn că tragedia românilor este și comică, nu numai tragică.
Mulți oameni au rămas surprinși și se tot întreabă, de când am reînceput să scriu la un ziar, de ce arăt respect față de aleșii dumneavoastră, știut fiind faptul că, în ultimul deceniu, am practicat mercenariatul de campanie electorală. Se insinuează (și nu-i iau, aici, în calcul pe imbecilii agresivi, care mă insultă din vizuina anonimatului) că mă pregătesc pentru o schimbare de client politic. Nici vorbă, eu doar vă respect dumneavoastră decizia electorală, fără să merg la borș nici la consăteanul Ioan Lungu, nici la tinerii viceprimari (al căror nume nu îl știu, dar i-am tot văzut prin oraș cuminți, manierați și harnici, și mi-a plăcut să mai văd și fețe noi în edilitate), tot așa cum nu o să merg la borș nici la Gheorghe Flutur. E drept, pe Gheorghe Flutur am ajuns să-l respect, iar asta s-a întâmplat dintr-un motiv foarte simplu: și dumnealui mă respectă. Nu-i cer nimic, nu-mi cere nimic. Doar ne respectăm reciproc, pricinile fiind doar de noi doi cunoscute. Nu-i pup tălpile, nu-i cer nimic, doar îl respect. Prin urmare, în viața care mi-a mai rămas de trăit, nu o să mai fiu nici cu Flutur pe baricade (cum am fost, în tinerețea noastră), dar nici pe baricadele care se vor ridica împotriva lui (cum am fost, într-o vreme).
Dar nu eu, cel mai odios personaj al Sucevei contemporane, după cum singur și de bunăvoie mă recunosc, sunt problema zilei. Nici n-am fost vreodată. Problema suntem noi toți, cu ura panicoasă care ne macină și care ne va face, și pe viitor, să comitem exact aceleași greșeli. Pentru că, din păcate, în umbra politicii de astăzi așteaptă personaje și mai parșive, gen „televiziunea mea nu-mi aparține”, cu alte caracude de bădărani lacomi, gata să se năpustească după pradă. Tare mă tem că va veni vremea când o să regretați chiar și vremea din megieșia vremelnică a găleților portocalii, galbene și roșii, aruncate pe treptele Palatului Administrativ, pentru că produsul celor două decenii de închistare politică, cu sereliști de partide, este o aglomerare de șuți politici, față se care sindicalistul Leuștean este un adevărat sfânt arhanghel. Îmi pare rău să constat că ultimii politicieni ai Sucevei au fost Gavril Mîrza și Gheorghe Flutur, cu toate păcatele lor și cu cele care caracterizează un politician eficient. Îmi pare rău să constat că gestul aruncării găleților goale, deci fără produsele care au fost cândva în ele, s-a făcut la sugestia unor șuți politici tineri, pentru că nici tinerimea nu mai produce, în politică, decât șuți.
Asta nu înseamnă că aș avea dram de simpatie față de statalitatea românească (președinție, guvern, parlament, justiție), dar nici față de mine însumi nu pot să mai am îngăduință, dacă aparțin unei generații care a produs o astfel de statalitate. Generația găleților portocalii, roșii, galbene, o generație fără memorie și fără identitate, care își merită pe deplin conducătorii pe care îi are. Aparțin acestei generații, pe care o doare nepământește doar prezentul, îi aparțin inclusiv prin vinovății. Deci îmi merit și eu conducătorii, cu toată pacostea risipită de noi, prin ei, asupra noastră. În fond, nu Băsescu, nu Boc ne iau pâinea de la gură, tot așa cum nu Ponta și nu Antonescu o să ne pună dumicații de cozonac în gâtleje, ci noi înșine, prin ce-am votat și vom vota în spirit și în vrăjmășie glotașe.
Cât despre politicieni: Pe toți să îi ieie dracul, / Căci deja s-a constatat / Că nu-i Geoană prostănacul, / Ci noi, cei ce i-ați votat!
