Trageți apa!

Primăria Iașilor a cumpărat toalete ecologice automate cu GSM – 30.000 de euro bucata. Funcționează cu fise: pui (probabil) o monedă de 50 de bani și te bucuri de tot confortul și de toate deliciile momentului: sistem electronic de închidere-deschidere, sistem de siguranță tip SOS (nu știu ce-i, dar, oricum, nu poate fi decât de bine), sistem automat pentru spălare și dezinfectare, sistem de aerisire și odorizare, spălare, dezinfectare și uscare automată a vasului de toaletă, sistem electronic de prevenire a curățării toaletei înainte de ieșirea utilizatorului, sistem de distribuire automată a consumabilelor, sistem de încălzire și sistem de tele-control. N-au, deocamdată, GPS, ABS, telefon și televizor încorporate, sistem de masaj caudal, bărbierire automată cu pulverizare de aftershave, jacuzzi, ultraviolete pentru bronzare, snack bar, punct farmaceutic (purgativele!) și alte alea. Oricum, este un prim pas până la perfecțiunea absolută.
Lăsând gluma, să salutăm costisitoarea tentativă de ridicare a amărâtului closet românesc la standardele europene. Dar să vedem cât o ține; pentru o săptămână-două, aș garanta, după care se vor volatiliza consumabilele, se va afișa arhicunoscuta inscripție „defect”, oamenii străzii se vor bloca acolo spre a se încălzi iarna investind doar 50 de bani, și când crezi c-ai ajuns la liman, s-or încâlci sistemele electronice; până la sosirea depanatorului, să te ții (la propriu). Adevăru-i că modernizarea României, pe tema căreia se face atâta tam-tam fără a preciza nimeni ce, cum și când se cuvine modernizat, ar trebui să includă și starea… closetelor. E-un subiect urât mirositor, cer scuze, dar nu-i cu putință să ascundem la nesfârșit gunoiul sub preș.
Mai demult, „Dilema veche” a dedicat un număr în întregime acestui subiect. Andrei Pleșu, oripilat de electronica și robotica terifiant încorporate în „scaunul” closetului de care a avut parte într-un hotel din Japonia, scria o delicioasă tabletă a uimirii depline. Uimit a rămas și sussemnatul, în China, unde, la closetul din Hotelul White Swan (Canton) erau postate cinci suluri de hârtie igienă, fiecare cu altă textură (mai fină, mai aspră) potrivit epidermei utilizatorului. Cum e la noi? Desigur, s-a mai evoluat de la punctul zero reprezentat de closetul oltenesc (doi pari: de unul te ții, cu celălalt te aperi de câini). Nu visăm la closete bătute cu pietre scumpe, cum avea președintele Ucrainei Ianukovici (potrivit AFP), nici la performanțe precum cele etalate la Expoziția de la Shanghai („scaunul” de toaletă îmbrăcat în foiță de aur și înzestrat cu sistem audio încorporat) ori de National Geografic Kids Magazine, care propune dotarea closetului cu televizor aferent, DVD, TiVo, Xbox, laptop, dock iPod și pedale de bicicletă pentru continua întreținere a tonusului general (de care depinde și tihna defecației).
La noi? Cele mai multe inscripții „WC”, mai ales din majoritatea stațiilor CFR, sunt mincinoase, fiindcă „WC” înseamnă „closet cu apă” și, de regulă, lipsește taman… apa. Chinezii au inventat WC-ul încă pe timpul dinastiei Han (206 înainte de Hristos), iar europenii l-au redescoperit ehei, tocmai în 1596, când Harrington i-a făcut cadou o astfel de gâlgâitoare instalație reginei Elisabeta. De regulă, în lume nu se percepe vreo taxă pentru utilizarea WC-ului (în China chiar poate fi văzută inscripția binevoitoare „Vă mulțumim pentru că ne-ați vizitat!” – subtilă referire la potențialul aport de îngrășământ natural); doar ici-colo s-a mai păstrat obiceiul de a pune un bănuț, dacă vrei și cât vrei, într-o farfurioară (prin anii ’60, în Franța, un fotbalist m-a învățat să iau rest mai mult decât am pus, fiindcă nu se uită nimeni). Apoi, în astfel de incinte ventilate cu aer odorizat, călătorul află oricând oglinzi cât peretele, apă caldă, săpun lichid, prize pentru aparatele electrice de ras, prosoape la fiecare lavoar, hârtie igienică, adeseori și dușuri, spray-uri cu aftershave, foehnuri sigilate în pungi de plastic ș.a.m.d. La noi, în Gara de Nord, am avut din totdeauna parte de closete „turcești” cu instalația hidraulică peticită, ofticoasă și lăcrimoasă, lumină chioară și atmosferă greu respirabilă. Sigur că nu-i vinovată băbuța ce gestionează riguros pătrățica de hârtie igienică și care, la ora prânzului, nu se sfiește să-și soarbă tacticoasă ciorba, instalată la măsuța aflată în coasta cabinelor-rezonatoare…
Deocamdată, circa 40% dintre români își au privata în dosul casei. Vreau să cred că excursioniștii din zonele rurale nu vor ezita să se regaleze, la prima trecere prin Iași, cu o vizită de lucru la performantele toalete ecologice. Sfătuiesc pe toată lumea să aibă mare grijă – nu-s foarte sigur, dar nu-i exclus: ce-i aia sistem de control GSM? Nu cumva și acolo se va înregistra? Că atâta mai rămăsese necontrolat, nesupravegheat și neinclus în arhivele declarate cu grăbire secret de stat…