Tragerea loto extraordinară pentru locurile din Parlament

De obicei, omul merge la biserică în interes sufletesc. Rugându-se în lăcașul sfânt, credinciosul își reînnoiește contractul cu Divinitatea, intrând în rezonanță cu sferele superioare, de ordin ceresc.
De sus, de-acolo de sus, primește el forțele menite să-l mâne mereu în luptă, menite să-i dea curaj pentru ziua de mâine, pentru surata ei de poimâine, până când gongul i se va hotărî să-i sune pentru ultima oară.
***
Desigur că vitregiile vieții le dau ghes unora să pretindă Providenței anumite prestări de servicii concrete, cât se poate de concrete. Cum ar fi izbânda feciorului (cam puturos, dar altfel un copil perfect reușit) la Facultatea de Medicină, la Aeronave, ori obținerea la preț miraculos de avantajos a unei locuințe mai confortabile, mai bogate în camere, mai în buricul târgului, de preferință în București. Al treisprezecelea salariu, prime de Crăciun, moșteniri… Înainte să le ceri organelor abilitate, le pretinzi lui Dumnezeu.
Am îndoielile mele că răbdătorul Dumnezeu își pune rezoluția pe asemenea cereri pur materiale, căci a lustrui cuiva cărarea spre anumite favoruri, presupune obligatoriu a o înăspri pe-a altora, nu mai puțin creștini.
Dar e posibil să mă-nșel, căci și gusturile dumnezeiești pot fi uneori discutabile.
***
De fapt, toate dorințele de acest soi nu-s decât niște profanări, deși urmează trendul actual, dacă putem spune așa. Nu cunosc unitatea de măsură a profanării, însă etalonul ar putea fi oferit de curentul național de sfințire, în biserică, a biletelor de loterie sau de pariuri sportive. Ce treabă poate avea Dumnezeu cu jocul loto ori cu pariurile sportive, nu pot pricepe, nici în ruptul capului. Mă consolez însă la gândul că nu-i ăsta singurul lucru pe care nu-l pot – nici în ruptul capului – pricepe.
Desigur, suntem săraci, iar tentațiile ne-mpâclesc din toate părțile. Așa cum zicea și Oscar Wilde: „pot rezista perfect la orice, în afară de tentații”. Ne stă bine, însă, o anumită decență a suferinței, menită a ne împiedica să ne etalăm, în public, rănile. Suferința n-are nevoie de circ, și nu trebuie dusă la biserică, pentru a o sfinți. Ea n-are nevoie de mediatizare.
***
Nu știu la ce trebuie să ne mai așteptăm, deoarece, teoretic, orice poate fi sfințit. Ar fi de așteptat ca, eventual, viitorii mușterii ai consiliilor municipale și județene, ai Camerei Deputaților și ai Senatului să-și sfințească, în mănăstiri cunoscute pentru miracolele înfăptuite, legitimațiile de partid, pentru a fi siguri că vor figura pe lista câștigătorilor, la cele două trageri LOTO naționale, care se apropie cu pași repezi.
O tragere loto ordinară, pentru alegerile locale, și o tragere loto extraordinară, pentru locurile speciale, din Parlament.
Cât mai e, parcă? Un an și ceva? Numai mâine nu-i poimâine.