Când e să se milogească de colegii lor pentru a nu le da încuviințarea de a fi arestați, parlamentarii apelează la tot felul de tertipuri. Ghibirdicul ăla caraghios de Rizea a zis că are copchil acasă și plânge singur.
Alții apelează la Divinitate, că toți ne temem de. Ori citează masiv din Biblie, ori apar cu cărți de rugăciune și cu uleiuri – șterpelite de prin saloanele de masaj pe care le frecventează – și le prezintă ca uleiuri sfințite. Dacă respectivul mai are și ceva talent actoricesc și dă drumul unor jeturi pompieristice de pipi lacrimal, el reușește să-i înduioșeze pe colegii care nu-s nici ei mai puțin potlogari.
Cazul actorului Vosganian se înscrie minunat în modelul de mai sus. Dacă ar fi avut de unde, armeanul și-ar fi smuls și niște păr din cap, numai să nu ajungă acolo unde procurorii îl vor. Ce mai contează, la un needucat ca el! Priviți-l cum zburdă ca un miel armenesc, făcând pe câmpii campanie pentru partidul acela care-i seamănă perfect.
Alți apelanți la linia telefonică a solidarității parlamentare infracționale – amintindu-și totuși că se află într-un lăcaș unde tronează Maiestatea Sa Oligofrenia – vin cu argumente mai potrivite pentru adunătura de imbecili din parlament. Bulibașa Mădălin Voicu dă în acest sens un ilustrativ exemplu: „Nu am făcut niciodată o fraudă, nu am firme, carnet de conducere și nici pe internet nu știu să umblu”, a spus el fața colegilor de oligofrenie, pentru a-și susține nevinovăția.
La câtă minte are, nici nu era de așteptat ca Voicu să fie în stare să-și obțină pe merit un permis de conducere; dar mă gândeam, că fiind plin de pile ca un câine de purici, i-o fi fost adus acasă de vreun agent. Iar pe internet e păcat că nu umblă, că sunt site-uri porno care l-ar putea interesa, în vederea conceperii unei alte serii de puradei, că parcă nu are totuși destui.
Dar nu văd ce relevanță are neîndemânarea lui în fața calculatorului. Nici colegii săi corduneni nu știu să scrie și să citească, ceea ce nu i-a împiedicat să comită o serie nesfârșită de nenorociri europene.
