Traficul cu țigări de contrabandă a devenit un fenomen bistatal, iar mai îngrijorător este faptul că persoanele care ar trebui să destructureze rețelele care funcționează cu succes în România și Ucraina nu fac nimic în această direcție. Dimpotrivă, vameși, polițiști de frontieră, dar și angajați ai altor structuri ale celor două state sunt implicați până în gât în contrabanda cu țigări, iar prosperitatea se vede cu ochiul liber.
Dacă în România există tendința de a ascunde o serie de bunuri, de a le trece pe numele unor rude sau a disimula diferite afaceri, în Ucraina se lucrează la vedere. Un articol scris pe pagina sa de Facebook de Roman Bocikala, jurnalist la postul de televiziune Inter din Kiev, descrie o serie de realități din Cernăuți și de la granița cu România.
„Acolo, în regiunea Cernăuți există două lumi paralele. Peste istoria bogată și impresionantă a orașului din perioada Imperiului Austro-Ungar domină fenomenul corupționist al prezentului ucrainean. Prin teritoriul regiunii Cernăuți se transportă 97% din totalul volumului de lemn ce este exportat din Ucraina. Și tot în această regiune se mai află și unul dintre cele mai mari traficuri ilegale de tutun. Activiștii locali încearcă să frâneze contrabanda, s-o combată prin diferite acțiuni de proteste… Unul dintre aceștia a rămas fără un ochi, altuia i-au dat foc la autovehicul, al treilea activist, acu vreo săptămână și ceva, a fost bătut cu cruzime la cap, i-au rupt maxilarul, acesta rămânând în viață ca printr-o minune… Organele de drept, însă, nu prea dau din coate și nici nu încearcă să lupte împotriva contrabandiștilor. Dimpotrivă, caută orice modalitate de a camufla ilegalitatea acestora, străduindu-se să le asigure mereu undă verde. Când lumea din partea locului vorbește despre schemele camuflate ale contrabandiștilor sau despre cei implicați în acest fenomen, care favorizează ilegalitatea sau «le asigură scut de apărare», adesea este amintit numele de familie Burbak. Nu știu dacă este vorba despre liderul fracțiunii parlamentare «Frontul Popular», al cărui frate mai mare a fost coleg de clasă cu expremierul Yațeniuk…”, scrie Roman Bocikala.
Pădurarii ucraineni de la granița cu județul Suceava, posesori de mașini de lux și iahturi
Jurnalistul ucrainean a menționat și faptul că unele capturi care se realizează sunt doar „de dragul înscenării spectacolului de combatere a acestui flagel transfrontalier și nicidecum nu se duce lupta împotriva acelora care au un trafic extrem de bine pus la punct. Și atât… Iar dacă printre reprezentanții organelor de drept, cei care stau la pază, apare un Don Quijote, de regulă, un nou angajat ce n-a reușit încă să «înghită conștient subiectul», i se explică acestuia cu o voce scăzută: te vom ucide… Și omul cade pe gânduri. Ulterior, fie că se transferă cu serviciul într-o altă regiune sau, ceea ce se întâmplă mai frecvent, devine parte integră a sistemului corupționist”.
Roman Bocikala a arătat că nu doar vameșii și polițiștii de frontieră sunt parte din acest sistem corupt. Pe această scenă activează cu succes și angajații din domeniul silvic.
„Aș dori, de asemenea, să remarc și rolul ce le revine pădurarilor. Aici, în regiunea Cernăuți, acesta-i un post la modă, și pentru a intra în funcție se plătește din greu zeci de mii de dolari. Specificul constă în faptul că toate gospodăriile silvice se află de-a lungul graniței. Adică, aceste păduri sunt ca frontieră. Țigările, drogurile, imigranții ilegali trec prin aceste păduri și nu prin punctele de control oficiale. Fără consimțământul «proprietarilor de păduri», nu se întâmplă nimic. Prin urmare, pădurarii de prin părțile locului au case și mașini de lux, și chiar iahturi. Unul dintre ei s-a lăudat colegilor că a plecat în Republica Dominicană, dar a luat cu el «doar» 50 de mii de dolari. A fost puțin. I-au mai trimis ceva bani…”, a mai scris Roman Bocikala.
Poteci de contrabandă, bătătorite dar nevăzute de polițiștii de frontieră din cele două țări
Un materiale video realizat de o televiziune centrală din Ucraina arată și în imagini cum se derulează traficul cu țigări spre România. Practic, pe fâșia verde există anumite zone bătătorite, locuri folosite frecvent de traficanți pentru a trece marfa din Ucraina spre România.
Jurnaliștii ucraineni vorbesc despre anumite ore în care are loc trecerea, „ore moarte” în care polițiștii dintr-o parte și alta a frontierei se fac că nu văd nimic. Firește, nu degeaba.
O pauză de acest fel în care este trecut dintr-o parte în alta un camion cu țigări prin acel coridor securizat costă aproximativ 10.000 de euro. Iar la cât de bătătorite sunt acele cărări, cu siguranță au fost treceri multiple și foarte prospere pentru toată lumea, mai puțin pentru bugetul de stat al României, care anual are pierderi de circa 500 de milioane de euro ca urmare a contrabandei cu țigări.
Una peste alta, frontiera dintre România și Ucraina pe raza județului Suceava este franjuri. Fie că este vorba de fâșia verde, fie că este vorba de Punctul de Trecere a Frontierei Siret, amploarea fenomenului este una extrem de ridicată, iar câștigurile rapide și mari îi determină pe tot mai mulți indivizi să-și asume riscul de a fi prinși cu ocaua mică.
Totuși, de cele mai multe ori, cei care cad sunt simpli executanți. Persoanele cu greutate care au legătură cu acest fenomen infracțional ajung foarte rar, sau mai deloc, să fie trase la răspundere. Și asta nu doar în România, ci și în Ucraina. De altfel, o concluzie asemănătoare a tras și jurnalistul Roman Bocikala: „Avem nevoie de un restart complet în politică. Unul dur și nemilos. Exporturile de pădure sunt dirijate de patru familii. Numele de familie ale acestora sunt bine cunoscute. Același lucru și cu contrabanda cu țigări. Arestarea simultană a căpeteniilor, schimbarea șefilor din organele de drept și al șefului regiunii, la care se adaugă sprijinul activiștilor publici și mass-media, la urma urmei, vor dezrădăcina schema corupționistă. Numai astfel va fi posibil restartul (reloadul). Este mai puțin probabil să fie exclusă totalmente componenta corupției, dar cu siguranță aceasta poate fi minimalizată; plus rotația cadrelor în serviciul de grăniceri și a șefilor amintiți din silvicultură. Sunt oare capabile pentru astfel de schimbări autoritățile centrale? Sunt convins că pot să reușească. În caz contrar, vom asista și în continuare la o pură imitație”.
