Multe din obiceiurile și tradițiile noastre au rămas fără conținut și, cel mai adesea, nimeni nu-și amintește sau nu știe ce semnificație au avut la începuturi mărțișorul, babele și mucenici.
MARȚIȘORUL
Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecționate în timpul iernii și se purtau doar după 1 Martie. Mărțișoarele erau, pe atunci, pietricele albe și roșii înșirate pe o ață. Alte surse arătau că mărțișoarele constau în monede care erau atârnate de fire subțiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă (aur, argint sau bronz) indică statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc și pentru a avea o vreme bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe și previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească și apoi atârnate de crengile lor.
Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o bătrână zeiță agrară, care moare de 1 martie și renaște de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeiță Terra Mater și poate fi asociată cu Diana și Iuno de la romani și cu Hera și Artemis de la greci.
– O legendă a Babei Dochia
O femeie bătrână, Dochia, avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă geroasă, Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Pe măsură ce o spăla, haina devenea tot mai neagră. Înghețată de frig și cuprinsă de disperare, fata plângea când a apărut Mărțișor, un bărbat tânăr care i-a oferit o floare magică și a sfătuit-o să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca și neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să își creadă ochilor. Văzând floarea roșie, prinsă în părul fetei, Dochia a crezut ca primăvara a revenit și a plecat cu turma de oi pe munte. Urcând muntele, vremea s-a făcut frumoasă, așa că Dochia a renunțat, pe rând, la cojoacele pe care le purta. Când a ajuns în vârf, vremea s-a transformat în vifor și atunci s-a arătat Mărțișor: „Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală” a grăit el, „tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele haine în râul înghețat.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul și oile au fost transformate în pietre. De atunci roșul și albul simbolizează lupta între bine și rău, între iarnă și primăvară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea Mărțișorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui.
Mărțișorul de care se agață o monedă metalică de argint și, uneori, de aur, se purta legat la mână, uneori prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Mucinici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măces, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr, cireș etc.) și agățat pe ramurile înflorite. Se credea că purtătorii Mărțișorului vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi.
Aromânii puneau Mărțișorul în ajunul zilei de 1 martie, în seara zilei de 28 sau 29 februarie.
După unele tradiții, firul Mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul primăverii, la nașterea anului agrar.
De la români și aromâni, obiceiul a fost preluat și de alte popoare din centrul și sud-estul Europei.
BABELE
1 martie: baba de primăvară (baba semănatului)
2 martie: baba de vară (baba muncii de vară)
3 martie: baba de toamnă (baba culesului)
Cum vor fi cele 3 zile, așa vor fi și cele trei anotimpuri.
MUCENICII
9 martie: mucenici
Cum e vremea în 9 martie, așa va fi timp de 40 de zile.
Dacă în ziua de Mucenici va îngheța și va fi frig, este semn că iarna va continua până în ziua de Sfântul Gheorghe (23 Aprilie).
1. Spirite ale moșilor și strămoșilor în Calendarul Popular care au preluat numele și data de celebrare ale celor 40 de Sfinți Mucenici (9 martie) din Calendarul Bisericesc, jertfiți pentru credința lor în Cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua Anului Nou agrar sunt amintite astăzi de figurinele antropomorfe din aluat fiert sau copt în ziua de Mucenici și mâncate sacramental;
2. Figurine antropomorfe modelate din aluat, unse cu miere și nucă, mâncate sacramental la început de An Agrar, sinonime cu Brados, Sfinți;
3. Aluat modelat în formă de opt (8) sau cerc, fiert în apă îndulcită cu miere și cu adaos de miez de nucă în ziua de Mucenici. Forma cifrei opt, reprezentare plastică a zeului antropomorf și a colăceilor, reprezentare a zeiței geomorfe, sunt supraviețuiri ale jertfelor umane care marcau, prin substituție, moartea și renașterea zeului adorat al Anului Nou Agrar. Ca aliment ritual, Mucenicii, sinonimi cu Bradoslii și Sfinții, se împart și sunt mâncați în fiecare an în ziua de 9 Martie (Muntenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Banat). (www.traditiiromanesti.ro )
