Adormirea Maicii Domnului, importantă sărbătoare ortodoxă, este precedată de un post de două săptămâni. După ce și-a săvârșit misiunea apostolică ce i-a fost încredințată, și anume să ducă credința în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său.
Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârșită și dorința creștinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii și să fie luat la cer, ca și Iisus Hristos. Îi iubește atât de mult pe oameni, încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el, și astfel să se mântuiască de păcate.
Se mai spune că dracii, ramași fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne nici unul. În aceasta zi este celebrată si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor.
Se fac serbări la malul mării (Constanța), dar și în orașele dunărene. La țară, în vii se angajează pândarii și se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea se oferă ofrandă din noua poamă. În părțile Moldovei, Sfânta Maria Mare (15 august) este considerată „a morților” fiind pomeniți toți cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei și doar la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) sunt sărbătoriți cei care poartă acest nume; Sărbătoarea Sfintei Marii este și ea un hotar: acum se adună ultimele plante de leac, putem afla cum va fi toamna ce se apropie.
La Sfânta Marie Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei considerându-se că, apoi sunt bune de leac.
Între cele două Marii (15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânță, aparent moartă, se va naște un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.
