Tradiții românești de Sfântul Ilie – Căruțașul Raiului, care fulgeră și trăsnește

– De Sfântul Ilie, femeile duc la biserică busuioc și-l pun la iconostas
– Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până mâine
– Merele se duc întâi la biserică, pentru că există credința că numai așa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă
– Înaintea acestei sărbători se încheie obiceiurile de invocare a ploilor
Astăzi creștinii ortodocși îl serbează pe Sfântul Ilie, un sfânt războinic al calendarului ortodox, ce a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor și fulgerelor. Ca și aceștia, el mână un car de foc în timpul furtunilor și își trimite fulgerele către diavoli și păcătoși. La trăsura sa sunt înhămați doi sau patru cai albi, înaripați. Acolo, pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, tună, fulgeră și trăsnește. Speriați, dracii se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpul unor animale, în special câini și pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, Suntilie trăsnește și arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. În tinerețe, ar fi tunat și ar fi trăsnit atât de puternic, încât plesnea copilul în pântecele mamei și vițelul în burta vacii.
Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precistă l-au lăsat ciung de mâna dreaptă, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua să alunge dracii și să-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc ținut în mâna stângă. Este bine că în vreme de furtună, ferestrele și ușile caselor să nu fie lăsate deschise, ca să nu se poată strecura vreo spurcăciune de drac înăuntru și casa să fie trăsnită.
Tradiția populară spune că dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine să nu ai la casă acest lemn, ori să te adăpostești sub carpen. În vreme de furtună, este bine să stai la luminișuri și mai bine să te plouă, căci la adăposturi toți dracii trag. Trebuie să-ți faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mână: „Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!”. Încă se mai păstrează datinile și credințele românești, mai ales la sate, prin care în ajunul zilei Sfântului Ilie fetele se duc noaptea pe locurile unde este semănată cânepa, se dezbracă de cămăși și după ce se tăvălesc goale prin cânepă, se îmbracă repede și merg acasă să se culce. Dacă peste noapte vor visa cânepa verde, este semn că la măritiș vor lua flăcăi de bărbați. Dacă însă vor visa cânepa uscată, se vor mărita după oameni bătrâni.
Astăzi la revărsatul zorilor, se culeg ierburi de leac, care se duc apoi acasă și se pun la uscat la umbră, pe prispă sau în cămară. Se culeg și alte plante, considerate bune pentru vrăji și farmece. Odată uscate, pe vremuri, acestea erau stropite cu sângele unui cocor, tăiat chiar deasupra lor. Astfel „menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrăjitoare. De Sfântul Ilie, femeile duc la biserică busuioc și-l pun la iconostas. La sfârșitul slujbei, îl iau și îi dau foc, iar cu cenușa lui se freacă în gură copiii, când au bube.
Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până în această zi. Dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. În ziua Sfântului, jertfelnicul de la biserică este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul morților. În unele sate, femeile duc la biserică lapte și vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morți. Merele se duc întâi la biserică, pentru că există credința că numai așa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă nu se păstrează această datină, cel ce mănâncă mere înainte de Sf. Ilie, va culege veșnic mere pe lumea cealaltă, dar când va începe să le mănânce, ele îi vor pieri de dinainte. Unele femei împart și porumb fiert, dar și farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vară, legate cu lână roșie, sunt și cănile pline cu apă. Înaintea acestei sărbători se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.
Sf. Ilie – Binefăcător al săracilor
În iudaism se credea că Proorocul Ilie scoate din încurcătură pe cei care se găsesc în situații dificile, fiind considerat binefăcător al săracilor și prieten al celor umili. Această percepție se datorează faptelor sale, cum ar fi, spre exemplu, minunea înmulțirii uleiului și făinii văduvei din Sarepta, căreia i-a readus fiul la viață.
Proorocul Ilie este considerat de creștini unul dintre cei mai mari sfinți. Datorită vieții sale sfinte și aspre petrecute în pustia Iordanului, precum și a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creștini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul. Prin intermediul figurii profetului Ilie, Biserica ne invită să ducem “lupta inimii” care, cu ajutorul Duhului Sfânt și prin post, rugăciune și priveghere, eliberează omul de patimi.