Pentru că în această lună începe să cadă bruma, în tradiția populară, lunii octombrie i se spune brumărel.
În această perioadă încep pregătirile pentru iarnă, țăranii fiind preocupați, în special, de treburile gospodăriei.
Este de asemenea perioada propice însămânțărilor de toamnă, curățatului grădinilor și livezilor.
Prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă, pentru ca pământul să aibă destulă apă când se desprimăvărează, holdele să aibă spic bogat și grădinile să fie rodnice.
Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie.
Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor.
Ultima săptămână a lunii poartă numele Săptămâna Sâmedrului și este săptămâna în care se sărbătorește Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.
1 Octombrie: Sf. Procoavă
Sf. Procoavă este cel care acoperă pământul cu zăpadă – Știind că sunt mai plăcute flăcăilor dacă au părul bogat și lung, fetele se roagă Sfântului Procoavă să le dăruiască această neprețuită podoabă.
14 Octombrie: Sf. Paraschiva – Această zi marchează începutul pregătirii turmelor pentru iernat, dar și deschiderea unor târguri specifice produselor pastorale. „Sf. Parascheva” se „ține” prin post și rugăciune. În aceasta sărbătoare nu se lucrează, în caz contrar, existând pericolul apariției unor boli.
18 Octombrie: Lucinul (Sf. Luca) – Țăranii respectă această sărbătoare pentru ca Sf. Luca să-i ferească de lupi.
25 Octombrie: Ajunul lui Sânmedru (Moșii de Toamnă). Această sărbătoare se ține, în primul rând, în cinstea morților, pentru care se fac pomeni, femeile în vârstă dăruind mere, nuci și colaci.
În unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sânmedru”. Se spune despre tinerii care reușesc să sară peste acesta, că se vor căsători în anul următor. Exista obiceiul ca, atunci când focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenți să ia un cărbune și să-l arunce în livada sa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind apărați de dăunători și roditori în anul care vine.
26 Octombrie:
Sânmedru (Sf. Dumitru) – Așa cum Sf. Gheorghe, cel care încuie iarna și înfrunzește codrul, stăpânește prima parte a anului, Sf. Dumitru încuie vara, desfrunzește codrul, este „patronul” jumătății friguroase.
Chiar și acum, păstorii români serbează „Anul Nou Pastoral” la o lună după echinocțiul de toamnă, diferit de „Anul Nou Agrar” care începe primăvara, odată cu germinarea semințelor: „Fiind legat de iernatul, împerecheatul și gestatul oilor și caprelor și în funcție de ritmul vieții acestor animale, Anul Pastoral este împărțit în două anotimpuri egale: o iarnă fertilă între 26 octombrie – 23 aprilie și o vară sterilă între 23 aprilie – 26 octombrie”. (Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an).
În panteonul românesc, Sâmedru este un zeu important, o divinitate agrară, patron al păstorilor și cel care garantează soroacele. Acum este perioada în care se încheie socotelile pentru înțelegerile făcute în urmă cu șase luni.
„Este interesantă în acest sens creația populară – credințele, legendele, basmele existente, în care Sâmedru este un om obișnuit, într-o variantă fost pastor care trăia singur cu turma la munte, într-alta un păzitor de vaci. Cea mai interesantă însă este aceea care circulă în județul Muscel, în care este reprezentat ca un bărbat frumos care peste zi are înfățișarea unui porc (simbolul zoomorf pentru spiritul grâului) – de fapt legenda care a inspirat “Povestea porcului” a lui Ion Creanga”. (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români).
Conform calendarului celtic, popoarele din nord-vestul Europei aveau anul împărțit în iarnă și vară, despărțite prin două hotare ale timpului: 1 mai și 1 noiembrie (Ziua Tuturor Sfinților).
Se spune că:
- anul care urmează va fi roditor dacă frunzele pomilor se îngălbenesc și cad în octombrie;
- va fi vânt puternic în decembrie dacă plouă mult în octombrie;
- va fi timp frumos în ianuarie dacă e multă brumă sau chiar zăpadă în brumărel;
- dacă în noaptea de Sâmedru oile se culcă grămadă, în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă oile dorm răsfirate, se așteptă o iarnă blândă;
- dacă nucii și gutuii sunt încărcați, e semn de iarnă grea.
Sursa: traditiiclujene.ro