În tradiția populară românească, Rusaliile sunt niște ființe fantastice, asemănătoare ielelor, care fac rău celor care nu respectă sărbătoarea lor: le pocesc gura, îi înnebunesc, îi paralizează. În vechime, femeile nu lucrau nimic în toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii până la Duminica Mare.
Vechime. Despre Rusalii amintesc „Constituțiile Apostolice” ca despre o zi în care, în primele secole creștine, sclavii erau eliberați din muncile obișnuite. Sărbătoarea mai este pomenită în cartea „Despre Paști” a Sfântului Irineu, precum și în scrierile lui Eusebiu de Cezareea.
În vechime, creștinii serbau cu mult fast Pogorârea Duhului Sfânt, nu doar mergeau la biserică, ci se fereau și de locurile în care se dădeau spectacole păgâne.
Bucurie. Sfântul Nicolae Velimirovici spune despre mulțimea darurilor Duhului către oameni: „Duhul Sfânt a dat aceste daruri cu îmbelșugare și cu bucurie mare, nu numai Apostolilor, ci și urmașilor lor și tuturor sfinților din Biserica lui Hristos până în ziua de astăzi, toate astea după nevoia și curăția oamenilor. Prin lucrările Sale pe pământ, Domnul Iisus a adus bucurie mare atât Tatălui, cît și Duhului Sfânt. De la primele zile ale viețuirii lui Adam în Rai, Duhul Sfânt nu mai cunoscuse această bucurie pe care a simțit-o în ziua Cincizecimii, când Dumnezeu Fiul a făcut pentru Acesta prilejul de a fi lucrător printre oameni în toată plinătatea puterii Sale”.
