În Banat și Transilvania, în ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune căutătoarea (oglindă), împreună cu o cămașă curată, sub un păr altoit, trebuind neapărat ca, a doua zi de dimineață, răsăritul soarelui să le găsească acolo, oglinda fiind ulterior intens folosită în farmecele de dragoste și sănătate.
– Înspre miezul nopții, aceleași fete fierbeau apă cu busuioc, introducând în fiertură și canafi de la prapurile ce serviseră la înmormântarea unei fete mari; dimineața se spălau cu această apă pe cap ca să aibă păr frumos și să strălucească ca firele de la prapuri”, restul de apă fiind turnat la rădăcina unui păr, în speranța că flăcăii se vor uita la ele, precum se uită oamenii la un păr înflorit”.
– Femeile fac tot felul de copturi, și în special plăcinte, pe care le împart mai ales săracilor de pomană (Moșii de Florii), ca să nu pățească și ele cum a pățit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte, sau ca avutul care n-a vrut să-I dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o singură fărâmitură de pâine de pe masa sa, ca să-și potolească foamea;
– Sunt curățate și împodobite cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor plecați pe alte tărâmuri.
– Vinerea Floriilor – face parte din „vinerile scumpe” împreună cu vinerea ouălor și vinerea Crăciunului. Aceste vineri se țin cu credința că oamenii vor fi feriți de arsuri.
