Tradiții de Florii

Creștinii ortodocși sărbătoresc duminică Floriile, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui și locuitorii orașului.
În lucrarea „Zile și mituri. Calendarul țăranului român”, Ion Ghinoiu scrie că în timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiței romane a florilor, Flora, creștinii suprapunând acestei figuri evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim. Este primul praznic împărătesc cu dată mobilă, numit și Duminica Stâlparilor, popular Florii sau Flurii. Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetației.
Prima consemnare, în secolul al IV-lea
Prima mențiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea și este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paștilor. La români, importanța sărbătorii este sporită de interdicțiile de muncă și sacrificiul ritual al peștelui, denumit „Dezlegarea la pește”. Pentru creștini, peștele – ihtios în greacă – este un simbol hristic. La semnificația veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcții și semnificații noi, legate de cultul moșilor și strămoșilor, pomeni, curățarea mormintelor etc.
Legendă
Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, și-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oțel și a plecat să-și găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă și a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuți cărbuni din lemnul ei și să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii.
Ramuri de salcie
De aceea, în această zi, oamenii duc la biserică flori și ramuri de salcie, pentru a fi sfințite. Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii și al fertilității, se ating vitele și copiii mici, ca să crească și să înflorească precum salcia.
Ramurile sfințite se pun apoi la icoane sau deasupra ușii și sunt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfințită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mâțișori de salcie sfințită nu va suferi de dureri de gât.
De Florii, masa trebuie să fie întinsă
Salcia se folosește și în scopuri comerciale: animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii. Mâțișorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile și grindina. Vara, când vremea este urâtă, se pun mâțișori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele și fulgerele. Se spune că cine înghite un mâțișor sfințit va fi sănătos și ușor ca și florile de salcie.
În această zi nu se muncește, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănâncă pește, fiind dezlegare de pește. Este și o zi de pomenire a morților, când se curăță mormintele și se pun ramuri de salcie pe acestea. Se spune că în această zi morții așteaptă la porțile raiului. În legătură cu prevederile meteorologice, se spune că dacă se aud broaștele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. Se mai spune că așa cum e vremea de Florii, așa va fi și de Paști.
Floriile în lume
În unele zone ale țării, în ziua de Florii se scoate mărțișorul făcut cadou la 1 martie și se agață într-un măceș sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele etc. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini.
La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în această zi. Adaptările se datorează condițiilor diferite în care trăiesc popoarele, dar esența vegetală este aceeași. Semnificația creștină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraș călare pe un măgar întâlnindu-se frecvent în pictură.