Vizavi de Parcul central, pe trotuarul din fața Spitalului Orășenesc Gura Humorului, pe un amplasament consacrat din anul 2009, se află una dintre micile minuni ale sărbătorii humorene: Trabantul înflorit.
Identificat cu câțiva ani în urmă de primarul Marius Ursaciuc ca autovehicul abandonat, bătrânul Trabant a devenit un obiect estetic stradal prin împodobirea cu flori și expunerea lui în buricul târgului.
Scriitorul humorean Gheorghe Solcanu (cel care în scrierile sale îl reactualizează pe Creangă), autor de epigrame și poezii umoristice, dar și al unui „Dicționar analfabetic din Gura Humorului” (aflat deocamdată în manuscris), care dac-ar fi să scoată o publicație ar intitula-o „Jabracul”, i-a dedicat o poezie pe care o reproducem în continuare:
„Îmi amintesc, copil cândva, / Bunicul meu cum mă plimba / Plin de mândrie, nonșalant / Cu renumitul său Trabant. / Parcă zbura înspre neant / Bunicul ce accelera / Mergea și cu petrol lampant / Și, Doamne, ce frumos era! / A înflorit din nou Trabantul, / Privesc la dânsul cu mirare! / Azi ne zâmbește iar, berbantul / În loc să cadă în uitare! / Azi, la Humor, la festival, / Mașina cea mai admirată, / Ba chiar pozată și curtată, / E un Trabant de altădată. / Bătrânul nostru-i fericit / Și astăzi din nou ne-a zâmbit / Că nicidecum n-a ruginit / Ci, dimpotrivă, a-nflorit!”.
Concitadinul lui Gheorghe Solcanu, pictorul, poetul și publicistul Mircea Catargiu, a preluat tema Trabantului înflorit transformând-o într-o efigie a sărbătorii humorene:
„A-nflorit din nou Trabantul / Sub umbrela lui Cuptor / Vine lumea gură-cască / La Zilele lui Humor. // De la Voroneț la vale / Curg istorii cu sihaștri / Bourul și Miorița / Ne veghează de sub aștri. // Chiar dacă ne poluăm / Democratic la grătare / Mai cresc albumițe-n piatră / Și ard candele-n altare. // Poezia asta n-are / Începuturi ori sfârșit / Numai Bucovina noastră / E albastru infinit”.
