Dacă procesul comunismului se va face „în amănunt”, atunci, de bună seamă că va trebui chemat la bară sau măcar pomenit și tovarășul Tatulici Mihai, în calitate de angajat al TVR, post pe care s-a remarcat la stupidele emisiuni gen Joia Tineretului. Care emisiuni nu erau numai stupide, erau și nocive, încărcate de mesaje propagandistice mincinoase, deformatoare de realități, mistificatoare. Tovarășul Tatulici nu a fost un simplu executant, dimpotrivă, a fost mereu purtătorul unui exces de zel. Prieten cu șefii (cu Nicu Ceaușescu nu cred că se afla chiar în raport de prietenie, mai degrabă unul de subordonare) acest tovarăș zelos a reușit să răzbească în timpul dictaturii. Îmi amintesc cum, pe când mă aflam alături de grupul Divertis, la Vatra Dornei, la Serbările Zăpezii, tovarășul Tatulici se ospăta la sala de protocol a complexului BTT, alături de șefimea de la județeana UTC și de unii trepăduși de la București. Nu știu cum își plătea locul la masă (e drept că bănuiesc!), e treaba lui până când nu se vor „deconta” și serviciile aduse sistemului.
Vorbeam de excesul de zel al tovarășului Tatulici. Nu știu dacă vă amintiți de stupidul film Salutări de la Agigea. O poveste propagandistă despre niște tineri brigadieri aflați pe Șantierul Tineretului de la Canalul Agigea. Scenariul acestei minciuni cinematografice îl are ca autor și pe Mihai Tatulici. Neo-realismul socialist s-a sprijinit și pe pixul acestuia, pus în slujba creării „omului nou”, a înregimentării politice cu orice preț. Chiar cu prețul mutilării tinereții.
Ce mai, tovarășul Tatulici ar fi făcut carieră dacă nu venea acel decembrie 1989. Când a rupt-o cu comunismul dându-i, după cum se zice, o palmă chiar binefăcătorului său personal, Nicu Ceaușescu. Și nu i-a dat o palmă „de duel”,într-o cafenea, sau pe stradă, ci pe când fiul lui Nicolae Ceaușescu se afla prizonier între revoluționari, înjunghiat! Mare bărbat, tovarășul Tatulici!
Nici capitalismul nu i-a căzut prost pălmuitorului lui Nicu. S-a descurcat și el, mai cu un stăpân, mai cu altul. Dar, la bază, tot cu tehnicile de teleast comunist, de tip Cântarea României (am scris un articol în Cotidianul pe această temă, așa că nu insist).
„Spălarea” și relansarea lui Adrian Păunescu, scuipat de revoluționari în decembrie 1989, i-o datorăm tot lui Mihai Tatulici, care și-a executat misiunea în direct și la o oră de vârf.
Iar vă pun memoria la în cercare și vă întreb dacă vă mai aduceți aminte de interviul făcut cu Ion Stoica, omul care a sărăcit, cu Caritasul lui, mii și mii de români creduli. Iar acel interviu a fost și el un imbold pentru ca sărmanii dornici de îmbogățire rapidă să-și vândă din bunuri ca să pună banii la dospit. Ei, dar să nu blamăm așa, de dragul blamării, au fost unii care nu au pierdut la Caritas, dimpotrivă. Tatulici știe de ce. De opt ori mai mult!
Mai nou, Mihai Tatulici a trecut și la fotbal. Și nu știu dacă mi s-a părut mie doar, sau chiar era gata să transforme și un sfert de finală a Cupei UEFA în Cântarea României!
