Totuși, nu cred!

Aflu ca a murit Eliyahu Rips, deținător al Premiului Nobel pentru Literatură (?) în 1997, acordat pentru „munca lor asupra codurilor biblice”. Matematician, a lucrat laCatedra de Geometrie a Universității Ebraice, dar lucrările care i-au adus Nobelul au fost presupusele mesaje codificate din textul ebraic al Torei. Utilizândcomputerul și considerând textul Bibliei un puzzle de cercetare a cuvintelor, a susținut că acolo se dețin mari taine ale omenirii, unele deja petrecute, altele urmând să vie. Precizez de la bun început că nu cred deloc în acest demers al cărui temei pare a-l susține ditamai Premiul Nobel! O fi Biblia un imens cod („Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul lumii” – Daniel, 12:4) abia acum revelat? Evenimente contemporane nouă să fi fost prezise cu 2000 de ani înainte? Chiar totul să fi fost de înainte scris? Ideea de cod biblic pusă în circulație de Eliyahu Rips a fost confirmată de prestigioși cercetători de la universitățile Harvard, Yale, Universitatea Ebraică, precum și de specialiști în cifruri șicoduri de la Pentagon. Pornind de la lectura lui Rips, ziaristul american Drosnin s-a dus la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzak Rabin o scrisoare de avertisment: în Biblia decodată, numele Ytzak Rabin este intersectat de expresia „criminal, va asasina”; „este imperios necesar să vă luați măsuri de protejare”. Peste un an, Rabin a fost împușcat mortal într-un atentat… Rămâne, zic eu, o întrebare: dacă toate predicțiile s-au îndeplinit, se îndeplinesc și se vor îndeplini, ce rost mai poate avea avertizarea? Ce ți-e scris, în frunte-i pus! Modalitatea practică a descifrării codului biblic necesită asistența calculatorului performant – motiv pentru care, probabil, tentativele de decodare n-au avut succes până-n zilele noastre – deși bănuiala încifrării există din cele mai vechi timpuri (Newton și-a dedicat cea mai mare parte a vieții teologiei esoterice, încercând pătrunderea tainelor „criptogramei lui Dumnezeu”). Modalitatea de lucru este simplă: cuvintele Bibliei se înșiră fără spații între ele, apoi se citește câte o literă la 10, 20, 30, 40, 50 din cele astfel înșirate. După care se trece la litera următoare, citită iarăși pe sărite, după un model prestabilit. Un Toma Necredinciosul ca subsemnatul ar fi tentatsă creadă că, la milioane și milioane de lecturi șicombinații, nu-i exclus să apară termeni ce capătăoarecare sens prin „intersectare” cu vocabule mai mult sau mai puțin alăturate. Numaică revelațiile sunt spectaculoase: Homer apare ca „poet grec”, Shakespeare se „intersectează” cu „reprezentat pe scenă”, Beethoven și Bach figurează cu precizarea „compozitor german”, iar Rembrandt, cu „pictor olandez”. Inventatori și mari descoperiri situate, în timp, la enormă distanță de perioada scrierii textelor biblice, par a fi menționate cu surprinzătoare exactitate, utilizându-se cuvinte care nici nu existau pe atunci: Frații Wright – avion, Edison – bec electric, Marconi – radio, Einstein – „a răsturnat realitatea prezentă” ș.m.a. Până și aselenizarea luiApollo 11 este menționată: „realizat de omenire, realizat de om”. Pentru verificarea demersului matematic în sine au fost supuse aceleiași cercetări pe calculator texte laice precum „Război și pace” ori „Crimă și pedeapsă”. Și aici s-a ajuns la nume proprii „prezise” (Kennedy, de pildă), dar care nu mai relaționează prin „intersectare” cu vreun alt cuvânt din text. Dați-mi voie sărămân sceptic și să-mi păstrez convingerea că oastfel de lectură rebusată poate schimba „Internaționala” în „God save the King!” Reputați oamenide știință, însă, înclină să acorde credit posibilei codări a Bibliei. Interesant este că rezultate similare s-au obținut și utilizându-se traduceri ale Cărții Cărților în alte limbi – deși litera cuvântului tălmăcit devine, fatalmente, alta față de aceea din originalul ebraic. Dincolo de toate, să ne bucurăm că, în textele nou apărute prin lectură decodificatoare, referirile la România sunt formidabile: „Grădina luiEden”, „Casa lui Iisus”, „Casa luiDumnezeu”, „Poarta cerului”.
Din poartă în poartă, deocamdată, noi, grădinarii, trăim din împrumuturi.