Totuși, mi-e milă de fotbalistul Neșu

Fotbaliștii sunt în general niște infatuați și niște limitați, confirmând proverbul cu prostul care, dacă nu-i fudul, nu-i o vietate completă. Cu toate astea, nu pot spune că nu mă emoționează tragedia care l-a lovit pe fostul stelist Mihai Neșu, nenorocit involuntar pe viață în cursul unui antrenament, de un coechipier de la echipa olandeză unde se aciuase.
Apropo de asta. Cu vreo cinci-șase ani în urmă, îmi povestea un amic din străinătate o întâmplare cu Neșu și ai săi, Steaua căzând în cupele europene cu echipa din orașul unde amicul meu era stabilit de ani buni.
Omul lucra în biroul lui cu vedere la stradă, când i-a văzut pe jucătorii de la Steaua, ieșiți la o plimbare prin oraș, în treningurile lor lucind ca aluminiul. Neșu, Nicoliță, Dică… Toată gașca de idoli în păr…
Destul de emoționat, și-a lăsat baltă toate treburile, pentru a-i saluta și a schimba cu ei o vorbă românească. S-a repezit în stradă, cu fața radiind de bucurie, întinzându-le mâna jucătorilor și întrebându-i în dulcele grai românesc:
– Ce mai faceți, bre băieți? Mult succes mâine, la meci! Îmi dați și mie un autograf, așa, ca de la români la român?! Ei, da’ frumoși mai sunteți!
Spre stupefacția sa, nici un jucător de-al Stelei nu a reacționat în vreun fel. Nici nu l-au băgat în seamă pe nefericitul meu amic. Au privit prin el, de parcă ar fi fost din sticlă. Cu o aroganță atât de caracteristică lor, fotbaliatorii oierului europarlamentar Gigi Becali au trecut mai departe, râzând și nedurându-i nici în cur că un român ca și ei le întinde o mână caldă.
Erau, vezi bine, în ceea ce se cheamă „silenzio stampa”, adică tăceau fiindcă îi deranjase un articol dintr-un ziar de sport. Și, la câtă minte și aroganță au ei, nu puteau face distincția dintre un ziarist sportiv cretin și un român stabilit în străinătate, care chiar se bucura că îi vedea.
Ăștia sunt fotbaliștii de la Steaua, fotbaliștii în general. Unul dintre ei a pățit-o rău de tot. Iar mie îmi este tare milă de el.