Mai devreme sau mai tîrziu, scadența sosește nesmintit. Poate sună fatalist, dar numai faptele bune pot rămîne fără răsplată, celelalte se vor întoarce mai devreme sau mai tîrziu ca un bumerang. Lumea asta o fi ea strîmbă, dar nu este lăsată chiar de capul ei. Evident, dată fiind titulatura rubricii, mă refer la lumea fotbalului… Bunăoară, ceea ce i se întîmplă de la un timp Stelei nu este decît consecința faptelor dubioase, măturate sub covor. Am urmărit pasionat diferitele păreri pro și contra. M-au convins și unele și altele. Nu e neobișnuit, mai ales cînd eșafodajul argumentelor aparține unor mînuitori ai condeiului. De fapt, în lumina celor scrise la început, totul se leagă: Steaua este pedepsită pentru niște fapte măcar confuze dacă nu aiuritoare, dar convingerea mea este că acest lucru este consecința norilor negri acumulați de intoleranța promovată de șefii din Ghencea. Nici eliminarea în fața lui Rosenborg n-ar trebui privită altfel.
Însă cel mai bun exemplu de culegere a roadelor care au fost semănate vine dinspre Rapid. Aflat într-o vrie aproape ireversibilă, clubul de sub Grant i-a reziliat contractul lui Bogdan Mara, tocmai atacantul care fusese prezentat în vară ca fiind marea lovitură pe piața transferurilor. Însă nu poate fi uitat modul în care s-a sacrificat un alt jucător, Adrian Iordache, pentru a-i face loc lui Mara. Tertipurile folosite atunci de președintele Rapidului au fost jenante, gentlemen’s agreement rămînînd chiar ceea ce reprezintă: niște cuvinte din altă limbă. Astă vară, cînd solicitam să fim scutiți de Vamă, îmi exprimam părerea că Iordache ar fi fost o investiție mai inspirată decît Mara. Nici acum n-am de unde să știu dacă aveam dreptate. Deși este destul de greu să joci mai puțin decît nimic.
