– Totul sau nimic –

Fiecare vârstă dăruiește ceva societății în care trăim: copiii, puritate si bucurie de viață; tinerii: frumusețe și speranță; cei maturi, forță și stabilitate materială; bătrânii, înțelepciune și pace. Fiecare vârstă are frumusețea ei, atunci când este trăită cum se cuvine. Între toate însă, despre tinerețe se spune că este vârsta cea mai frumoasă și cu cele mai mari posibilități. Este vremea când suntem sănătoși, plini de viață și de entuziasm. Construim vise și le dorim împlinite, năzuim la idealuri de dreptate, de frumos și de iubire. Vârsta aceasta nu prea tolerează compromisul, dimpotrivă, caută perfecțiunea. De ce? Așa. Pentru că totul este posibil. Totodată tinerețea este capabilă de mari renunțări și de mari decizii. De la această vârstă, auzim de multe ori expresia: „totul sau nimic”. Dintre tineri avem nenumărați martiri, care pentru idealurile și crezul lor au renunțat și la viață. Tinerii sunt cei care au făcut revoluții sau și-au pus viața pentru apărarea țării și a neamului, devenind eroi. Categoria celor lipsiți de curaj și a mediocrilor a etichetat nu de puține ori curajul și sacrificiul drept exaltare sau nesăbuință. Dar oamenii aceștia curajoși sunt elita prin care au supraviețuit neamurile, sunt aleșii care au dat tonul cel bun, care au preferat adevărul confortului (fizic sau psihic). Și adevărul i-a răsplătit, i-a făcut liberi și le-a dăruit bucurie netrecătoare.
Adevărul este inconfortabil; presupune dorința de a-l căuta și apoi puterea și curajul de a-l accepta. Presupune efort. Apoi rămânerea în adevăr și mărturisirea lui atrage inevitabil antipatie și suferință. De aceea, se ajunge să ne convină să fim mințiți și să mințim. E mai comod, e mai puțin riscant.
În Evanghelia de la Matei (cap. 19), a XII-a după Rusalii, ni se prezintă un tânăr bogat care vrea să știe adevărul. Astfel, el se adresează Mântuitorului, neștiind cine este, dar simțind că Acesta poate să-i răspundă. Avea intuiția că răspunsul există la Acesta. Și iată care a fost întrebarea acestui om cu ani puțini: „Învățătorule bune, ce bine să fac ca să am viață veșnică?”
Iată ce-l interesa. Căuta viața veșnică. Nu se mulțumea cu averea și cu viața aceasta. Primește un răspuns: „păzește poruncile” și tot nu este mulțumit. „Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește?” Vrea ceva mai mult. Mântuitorul atunci îi dă răspunsul pentru cei puțini. Văzând insistența acestui tânăr politicos și serios, i-a spus ceea ce nu se poate spune la oricine. Îi dă o soluție la neliniștea și la căutarea lui. Dacă vrea. Nu impune, îi propune. „De voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi”. (Mt, 19, 21)
Îi face o invitație. Dacă vrei totul (să fii desăvârșit) – atunci renunți la tot. Tânărul însă s-a întristat și a plecat. Și a fost lăsat să plece. Întristarea însă după un timp rodește. Ne spune Sfânta Tradiție că acest tânăr, după un an, a vândut totul și s-a întors la Mântuitorul. A devenit apoi episcop în una din insulele grecești.
Mântuitorul nu-l forțează, pentru că Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Nu-i spune tânărului: „acum vinde totul”. Schimbarea omului, primenirea modului de a gândi, cere timp. Nu Îl vedem pe Mântuitorul argumentându-și poziția, încercat de teama de a nu-l pierde. Nu face cu el teologie, nu-i face morală, nu-i vorbește de pericole, nici despre iad, nu bate din picior. Nu-l culpabilizează, îi oferă o soluție și îl lasă liber s-o prefere sau s-o refuze. Pedagogie divină.
Să învățăm și noi. Tânărul are curaj și respect („Învățătorule bune”) și are întrebări. Cine are curaj să pună întrebări, este deja angajat într-o căutare. Căutarea din tânăr ne arată că Dumnezeu deja îl găsise pe acesta; urma ca și tânărul să-l găsească pe Dumnezeu. Mântuitorul îl așteaptă și nu-i îngrădește cu nimic libertatea. Tânărul nostru are în el sădită neliniștea cea bună. El nu se încadrează nici printre cei indiferenți – care nu au întrebări – nici printre cei suficienți, care cred că au răspuns la toate întrebările. Are preocupări. Felicitări tuturor tinerilor care caută, care au întrebări. Curaj.
Dumnezeu să ne ajute pe cei care trebuie să oferim răspunsuri, să fie inspirate și de viață dătătoare (părinți, profesori, preoți). O întrebare este o șansă care poate fi valorificată sau pierdută, în funcție de iscusința celui care o primește, poate fi o șansă care să pună în valoare adevărul.
Și de vom cunoaște adevărul, adevărul ne va face liberi.
IULIAN MARCU, Fundația „SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI”
(contact: fundatia_smb_sv@yahoo.com, site: www.fundatiasmbsv.ro)