Văd că se duce o luptă turbată pentru adjudecarea titlului de câștigător al alegerilor. Cum îl revendică PSD și PC, cum sare PD-L și EBA. Din spate vine tare UDMR, care strigă că are scor mai bun ca anul trecut și PRM, care anunță că e momentul revanșei. Nici PNL nu s-a declarat învins, arătând cu degetul spre fraudele de la urne. Până la urmă, dacă stai să-i asculți pe toți, ai putea crede că toate partidele care au reprezentanți în Parlamentul European au câștigat alegerile. Într-un fel sau altul. Dintr-un motiv sau altul. M-aș fi așteptat să văd măcar un politician care să pună capul în pământ și să spună: „Noi, oamenii politici, partidele politice, am pierdut categoric alegerile pe 7 iunie. Am pierdut pentru că nu am reușit să aducem la vot decât 27,52% dintre români”.
Dar cifra celor care au mers la vot din proprie inițiativă este, sunt convins, mult sub 20%. În toată țara s-au dat bani pentru ca oamenii să meargă la vot (30 lei în mediul rural, între 40 și 50 de lei în București și până la 250 de lei în Cluj), s-au dat porci (Covasna), pungi cu orez, ulei, bere, suc și napolitane (Teleorman) etc.
La noi în județ, lucrurile au stat la fel. În republica lui Olărean, Rădăuți, s-au dat premii la radio pentru a se merge la vot, romii au fost duși în excursii cu microbuzul la secția de votare, s-a amenințat un președinte de secție care a îndrăznit să ceară respectarea legii etc. În fine, nu are rost să mai insistăm pe aceste mizerii.
Ce vreau să subliniez este faptul că, trăgând linie, putem spune că la nivelul întregii țări sute de mii de oameni au mers la vot (cel puțin o dată) doar datorită avantajelor materiale pe care le-au primit. Dacă nu li s-ar fi dat bani, dacă nu li s-ar fi dat orez sau napolitane, oamenii ar fi stat acasă. Iar numărul celor prezenți la vot de abia ar fi trecut de 15%, dacă ar fi trecut.
În concluzie, chiar și cu acest mincinos 27,52%, clasa politică din România a pierdut, categoric, alegerile. Dezbaterile politicienilor din aceste zile nu ar trebui să se refere la partidele clasate mai bine și la analize comparative. Clasa politică ar trebui să privească electoratul și să ridice o mulțime de întrebări. Iar cea mai importantă ar fi: „Cum am reușit noi, politicienii, să-i îndepărtăm pe oameni, să facem să le fie silă să meargă la vot?”
Principala preocupare a politicienilor români ar trebui să fie, de acum încolo, schimbarea atitudinii. Și ar trebui să conștientizeze că, prin ceea ce fac, între două tururi de scrutin, prin modul în care îi tratează și le pasă de oameni, îi pot aduce la vot. Nu cu autobuze, nu cu bani, nu cu pungi cu mâncare. Am avea o clasă politică sănătoasă, cred eu, abia atunci când măcar aproape 50% dintre români merg la vot de bună voie. Nu plătiți și nu obligați.
Văd că în aceste zile se discută intens despre adoptarea unei legi prin care prezența la vot să fie obligatorie. Nu mi se pare corect. Dar, se poate lesne observa că, pentru politicieni, e mult mai simplu așa, decât să-și schimbe atitudinea.
