Predică

Toți cerem adevărul și lumina, pe acestea le dă Domnul Nostru



Ioan 4:5-42 „Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, și ți-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui? Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători își dorește. Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh și în adevăr. I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbești cu ea? Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Și au ieșit din cetate și veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele că sunt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viața veșnică, ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii”.
A cincea duminică după Paști
Duminica samarinencii, a cincea duminică după Paști. Timpul trece și zilele se scurg, fără să le înțelegem. Avem și suferințe, dar le suportăm pentru că ne sprijină și ne ajută Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Evanghelie de astăzi, cea de la Sf. Apostol Ioan, așa cum de fapt sunt toate evangheliile Penticostarului, este un extras dintr-un capitol important. Se prezintă dialogul, care a avut loc între Hristos și femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, unde i-a descoperit însușirea Sa de Mesia, i-a descoperit un mod al cultului lui Dumnezeu și puterea harului Său răcoritor.
Iisus Hristos – Izvorul Cel dătător de viață
Acea femeie, cu toate că era păcătoasă, căuta adevărul și lumina, căuta pe Mesia, citea Scripturile cele sfinte, și acolo vedea cum va trimite Domnul Profet ca și Moise, și încă și mai mult: Acesta va mântui poporul Său și lumea întreagă de păcatele sale. Și acum pe neașteptat, când a venit să ia apă, a întâlnit Izvorul Cel dătător de viață.
Hristos – Mântuitorul întregii lumi
Și Domnul, de vreme ce a văzut-o bine intenționată și plină de recunoștință, dar și de cercetarea adevărului, i S-a dezvăluit. Această îndrăzneață a spus multe, pe care le spune și Evanghelia după Ioan – vă rog să citim textul – și de vreme ce a fost luminată de Mesia, a alergat și i-a adus și pe conaționalii ei. Și aceștia, L-au ținut aproape de ei pentru două zile. Și au luat atât de multe, și s-au folosit nemăsurat, încât i-au spus femeii că „nu credem în vorbirea ta, ci în acestea pe care le-au văzut ochii noștri și pe care le-au auzit urechile noastre. Și am crezut din tot sufletul, că Hristos este Mesia, nu numai Mântuitorul lui Israel și al Samariei, ci al întregii lumi”.
Îndemn
Hristos ne cheamă și pe noi la Biserică, iubiți credinincioși, să rămânem aproape de El, să-L cinstim cu adevărat, să urmăm poruncile Sale, să ne răcorim cu harul Său dumnezeiesc și să fim întotdeauna drepți și robii Săi, astfel încât, când vom pleca de aici să ne ia în Împărăția Sa și în Raiul Său.
(traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Nicosia, 2009, pp. 160-161, predica: „Oloi zitame tin alitheia kai to fos, auta ta dinei o Hristos mas”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de către traducător)