În mod paradoxal, recenta decizie a PD – anunțată luni, 29 ianuarie a.c. – de a merge separat în alegerile pentru Parlamentul European din (cel mai probabil) luna mai ar putea duce la o calmare a spiritelor în interiorul Alianței. Oricum, capitalul material și simbolic al ADA era din ce în ce mai greu de gestionat în comun. Chiar dacă în sondaje, deocamdată, Alianța stă foarte bine, devine din ce în ce mai greu să explici cuiva (adică celor de la care vei aștepta voturi peste câteva luni) că, deși cele două partide își vor face campanie separată etc., toate merg bine. E ca și cum doi soți în prag de divorț ar dori încă să pară o familie ferice.
Și totuși, acest anunț, odată făcut și acceptat, pune capăt unor luni întregi de speculații care nu au folosit nimănui. PD era bănuitor la adresa PNL, întrebându-se dacă liberalii vor semna alături de PSD pentru destituirea președintelui Băsescu. PNL era și el bănuitor la adresa PD, întrebându-se când anume se va oficializa deplin alianța democraților cu PLD. De acum încolo, toată lumea este liberă să facă ce vrea. Formal, o graniță a fost trecută și tot ce va urma după 29 ianuarie nu va mai semăna cu ceea ce a fost înainte.
Teoretic, PD și PNL ar fi putut merge pe liste comune în alegerile europene. Chiar dacă, după alegeri, oamenii fiecărui partid s-ar fi îndreptat către altă familie politică, din punct de vedere tehnic nimic nu împiedică două (sau mai multe) partide să intre pe liste comune în alegeri. Dar la fel de adevărat este că, până în mai, ar fi urmat discuții lungi despre proporția în care să fie puși pe liste oamenii fiecărui partid. PD a propus 3 la 1, apoi 2 la 1 în favoarea sa; de paritate, așa cum îi știu eu pe democrați, nici nu putea fi vorba. De fapt, PD e conștient că are o ocazie rară: de a deveni, prin rezultatele sale, primul partid al țării. Desigur, în interiorul partidului au fost voci care cereau încă menținerea alianței cu PNL; dar erau și voci care cereau o alianță deschisă cu PLD și chiar liste comune cu acesta din urmă. Așa încât Boc și oamenii săi au ales, în cele din urmă, calea de mijloc: să-și testeze, adică, optimista stare de lucruri de care vorbesc sondajele.
În ceea ce privește PNL, liberalii sunt liberi, acum, la orice mișcare în raport cu PD și cu președedintele Băsescu. Tot potrivit sondajelor, nou-apărutul PLD ia mai mult (la nivelul intențiilor de vot) de la PD decât de la PNL. Așa încât un examen la urne va fi binevenit: rămâne de văzut, în fond, ce anume înseamnă electorat liberal în România și la ce nivel se clasează el.
Nu cred că va fi o primăvară bogată în parteneriate politice. E puțin probabil că PSD se va alia cu cineva pentru proba din mai – nu ar avea nici un interes. La fel, nici PNL nu va merge, să zicem, alături de conservatori – s-ar putea ca pierderile să fie mai mari decât câștigurile.
Așa că, vrem nu vrem, candidatura separată a tuturor partidelor noastre cu pretenții va face mai clară fotografia politică a țării.
