Tot o nebuloasă

Se apropie confruntările care vor da măsura exactă a valorii echipelor noastre: cele din cupele europene. Deși mai sunt vreo 3 ore până să înceapă meciurile ultimei etape de campionat, acum, când scriu, sunt sigur în proporție de 101% că locul 2 îi va reveni Stelei. Implicit și participarea în Champions League. Pe ce mă bazez? Pe ce altceva decât pe două argumente imbatabile: prima de loc 2 (care include măcar egalul asigurator, la Petroșani) care a atins uluitoarea cotă de 28.000 de euro, adică 1 miliard de lei vechi pe cap (?) de jucător, precum și pe cel pur fotbalistic, în sensul că Jiul e totuși ultima în clasament, adică prima retrogradată, și dacă nici pe ăștia nu-i bați, atunci ce pretenții de Europa mai poți emite? În plus, parcursul din ultima parte a campionatului ne-a arătat o echipă clujeană absolut mulțumită de prezența în Cupa U.E.F.A., o performanță cât se poate de onorabilă. Vă mărturisesc că o văd, de altfel, pe CFR Cluj reușind în UEFA un parcurs mai bun decât al celei /celor din Ligă. Plecând de la premisa că vom avea două calificate, Steaua și Dinamo (deși eu cred că doar una, iar asta va fi Steaua care, deși joacă încă din turul 2 preliminar, are un parcurs mai lejer, fiind inclusă în grupul favoritelor), este evident că amândouă se vor confrunta cu probleme de efectiv, parcă Steaua încă mai mult decât Dinamo, în ideea că nebunia lui Becali de a miza exclusiv pe români s-ar părea că n-are leac. Mă văd silit să reiau o idee mai veche și din nefericire încă valabilă: în toată lumea asta, echipa o face antrenorul. Mai mult: și lotul în întregime. El comandă acționariatului, indicând nominal jucătorii de care are nevoie între aplicarea tacticii pe care a gândit-o. La noi în general, iar la Steaua în special, lucrurile se petrec perfect de-a hoarta: Gigi vinde și cumpără pe cine vrea el, când vrea el, iar Olăroiu se trezește cu un lot de încropeală, nu de performanță. La fel de grav e că nici el n-are puterea de a lămuri lucrurile. Probabil că prețul muțeniei sale or fi niște prime măcar egale cu ale jucătorilor cărora li se oferă, iată, miliarde pentru a bate ultima găină.