„Căcănarii de pe net” este titlul unui excelent editorial al lui Ioan T. Morar, publicat, luna trecută, în acest colț de pagină. În mod normal, nu mai ar mai trebui scris un material pe această temă, mai ales că nu mă pot ridica la valoarea lui Ioan T. Morar. Pe de altă parte, poate ar trebui să scriem periodic câte un editorial cu acest subiect, și chiar cu un astfel de titlu parafrazat, că așa mai ne descărcăm și noi năduful. Și am să explic de ce. Eu obișnuiesc să citesc comentariile cititorilor la articolele de pe pagina electronică a ziarului nostru. Le citesc pentru că nu scriem acest ziar pentru noi, ci pentru cititori. Facem acest ziar în funcție de dorințele și doleanțele cititorilor. În comentariile cititorilor ni s-a atras de multe ori atenția (pe un ton civilizat sau printr-un limbaj birjăresc) asupra unor greșeli apărute în ziar. Suntem oameni, iar în ritmul trepidant în care lucrezi, când faci de pe o zi pe alta 24 de pagini de ziar, pot să apară greșeli. Indiferent de circumstanțe, aceste greșeli nu sunt, totuși, scuzabile, iar tuturor celor care ni le-au semnalat, indiferent de ton, le mulțumesc. Tot pe net am primit și o sumedenie de sugestii, realiste sau fanteziste. De cele realiste am ținut cont și unele chiar le-am pus sau le vom pune în practică.
Și totul ar fi bine și frumos dacă nu ar exista căcănarii. Am scris un editorial în care întrebam cine îl despăgubește pe omul de afaceri Dumitru Negru pentru că statul i-a blocat abuziv, vreo câțiva ani, bunuri de zeci de miliarde. Imediat s-a găsit un deștept care să mă acuze că am luat bani ca să scriu acest articol. Mai recent, arătam, cu argumente, că fostul primar Ionescu nu are nici o vină în scandalul Bujor – Tamara. O altă inteligență căcănară m-a acuzat rapid că îl pup în fund pe Ionescu, de parcă fostul primar ar avea acum o poziție care te face să te pretezi la astfel de gesturi intime. Am spus, într-un alt editorial, că Flutur nu trebuie demis. Erau argumentele mele și părerea mea. „Puți a pupincurist”, a venit, prompt, replica unui căcănar. În fine, am mai scris recent un editorial în care criticam pasivitatea poliției vizavi de descreierații care se dau în spectacol și circulă cu „motorul” cu peste 100 km/h prin oraș, sau fac slalom printre oameni, cu motocicleta sau scuterul, pe arterele pietonale. Am fost acuzat că sunt împotriva motocicletelor și că sunt pornit împotriva a ceea ce „în Statele Unite ca și în Europa e perfect legal”. Și câtă patimă era în acele comentarii! Cam ăștia sunt, în mare, căcănarii. Nu se cade să le răspund căcănarilor cu limbajul pe care îl folosesc ei. Nu mă caracterizează. Dar fiecare dintre noi, uneori, la nervi, în viața de zi cu zi, mai scăpăm o înjurătură sau o vorbă de care ne rușinăm apoi. Și, totuși, nu poți scrie la ziar chiar tot ceea ce slobozi, chiar dacă extrem de rar, pe gură. Dar le pot răspunde cu un citat. Un citat al altui cititor, care comenta ultimul editorial pe care l-am menționat, cel cu motocicletele: „Un distins confrate de al dvs., C. T. Popescu, la un post de televiziune, remarca și se minuna în același timp de modul de percepere diferit al celor scrise de el. Spunea distinsul ziarist că una voia să se înțeleagă din cele scrise de el, dar alta percepeau unii. Așa și cu articolul dvs. Tineretul bovin posesor de astfel de mijloace va înțelege că li se încalcă drepturile democratice (democrație = anarhie în mediul lor), pițipoancele de pe șaua din spate vă vor cere demisia, pietonii care nu mai au reflexele tinereții vă vor aclama, iar părinții și prietenii bovinelor motorizate vă vor lua cu huuuo pentru că nu ați remarcat stilul de pilotaj al celor în cauză. Fiecare cât îl duce mintea și logica lui. Și fiindcă e de bon ton, dăm și exemple din străinătățurile unde am plecat boi sau vaci și am revenit mai cornuți”.
P.S. Luna trecută, un material de pe prima pagină a fost ilustrat cu o fotografie sângeroasă. O greșeală imensă, o gafă impardonabilă, fără îndoială, pe care mi-o asum. Au fost zeci de comentarii în care oamenii ne înjurau chiar pentru că am publicat acea fotografie. Ne-au făcut în toate felurile. Pentru mine, ei nu sunt căcănari. Ba chiar am tot respectul pentru ei, în ciuda înjurăturilor și vorbelor grele pe care ni le-au aruncat.
