Oamenii de știință americani au alcătuit un top al planetelor și sateliților naturali ai unor planete care prezintă cele mai mari șanse să întrețină viața, așa cum este ea cunoscută pe Terra, informează bbc.co.uk.
Printre corpurile cerești cu cele mai mari șanse de a putea găzdui forme de viață se numără Titan, un satelit al planetei Saturn, dar și Gliese 581g, o exoplanetă aflată în constelația Balanței, la o distanță de 20,5 ani lumină de Terra.
Savanții americani au alcătuit două sisteme de notare pentru a stabili probabilitatea ca o planetă sau un satelit natural al unei planete să întrețină viața.
Autorii studiului au conceput două tipuri de indici: indicele de asemănare cu Terra (Earth Similarity Index, ESI) și nivelul condițiilor de găzduire a formelor de viață (Planetary Habitability Index, PHI).
„Prima întrebare este dacă pot fi găsite pe alte planete condiții similare cu cele de pe Terra, întrucât știm, pe cale empirică, că aceste condiții pot să întrețină viața”, a declarat profesorul Dirk Schulze-Makuch, de la Washington State University, unul dintre autorii studiului.
„A doua întrebare este următoarea: dacă astfel de condiții există pe alte planete, sugerează ele oare posibilitatea existenței unor alte forme de viață, diferite sau similare cu cele cunoscute de noi?”, a adăugat savantul american.
Așa cum o arată și numele său, indicele ESI clasifică planetele și sateliții acestora în funcție de cât de mult se aseamănă cu Terra, luând în considerare diverși factori, precum mărimea, densitatea și distanța față de steaua în jurul căreia gravitează.
Potrivit indicelui ESI, Terra ocupă prima poziție, fiind notată cu 1. Pe locurile următoare se află planetele Gliese 581g (0,89), Gliese 581d (0,74), Gliese 581c (0,7), Marte (0,7), Mercur (0,6), HD 69830 d (0,6), 55 CNC c (0,56), Luna (0,56) și Gliese 581e (0,53).
Indicele PHI ține cont de altfel de factori, precum suprafața – telurică sau gazoasă -, existența sau absența unei atmosfere și câmpul magnetic.
Acest indice are în vedere și energia disponibilă eventualelor organisme care populează acele corpuri cerești, ce ar putea să provină de la lumina emisă de steaua din centrul sistemului lor solar sau să rezulte în urma unui proces în timpul căruia interacțiunile gravitaționale cu un alt corp ceresc pot conduce la încălzirea nucleului unei planete sau al unui satelit.
PHI ține cont și de chimie – dacă o planetă conține compuși organici și solvenți lichizi, vitali pentru anumite reacții chimice.
Cea mai mare notă în indexul PHI a primit-o Titan, un satelit al planetei Saturn, care a primit nota 0,64. Pe locurile următoare s-au clasat Marte (0,59), Europa, un satelit al planetei Jupiter (0,49), Gliese 581g (0,45), Gliese 581d (0,43), Gliese 581c (0,41), Jupiter (0,37), Saturn (0,37), Venus (0,37) și Enceladus, un satelit al planetei Saturn (0,35).
În ultimii ani, căutarea unor planete din afara sistemului nostru solar care ar putea fi capabile să întrețină viața a marcat câteva reușite importante. Telescopul spațial Kepler, lansat de NASA în 2009, a descoperit deja peste 1.000 de astfel de planete-candidate.
Viitoarea generație de telescoape ar putea fi capabilă să detecteze anumiți markeri biologici în radiațiile luminoase emise de planetele îndepărtate, precum prezența clorofilei, un pigment cheie în procesul de dezvoltare a plantelor de pe Terra.
Rezultatele acestui studiu au fost publicate în revista Astrobiology.
