Sâmbătă 10 iunie a.c. este programată o mare paradă GLBT la Varșovia, în Polonia. Pentru cei neavizați, GLBT înseamnă „homosexuali, lesbiene, bisexuali și travestiți”. Este genul de paradă care a avut loc și la București, la finele săptămânii trecute. Fiind mai conservator de felul meu, acest gen de paradă mi se pare o formă de exhibiționism – dar înțeleg, totodată, nevoia acestei minorități de la noi de a ieși, simbolic și practic, la lumină. Timp de decenii (ca să nu spunem de secole), e limpede că existența GLBT era subiect tabu – și, totodată, era motiv de oprobriu pentru comunitățile noastre tradiționale. Dosarele arhivelor arată că pe vremea comunismului un dosar de homosexualitate (al individului sau al cuiva din familie) era subiect de șantaj, care conducea aproape invariabil spre colaborarea – de nevoie – cu Securitatea etc. Într-o societate în care până și un divorț te putea pune în discuția biroului de partid, ne imaginăm prin ce trebuia să treacă un astfel de minoritar sexual odată șantajat.
Revin la evenimente: nu sunt convins că parada GLBT de la București a fost organizată cu cap. Judec după cele văzute la TV: comportamentul travestiților mie mi s-a părut indecent de-a dreptul și de un gust mai curând prost; nici ideea ca parada să treacă pe la picioarele Patriarhiei nu mi s-a părut fericită (aducea a provocare!), după cum trecerea marșului pe lângă o piață unde avea loc un Festival al Berii nu cred că a fost binevenită – vezi huiduielile și paharele de plastic aruncate de oameni cărora deja li se urcaseră, totuși, câteva beri spre creier. Totuși, nimic din aceste detalii ale marșului nu scuză agresiunile – inclusiv cele ale unor indivizi ce purtau în vestimentație clare însemne naziste sau legionare. După cum mi se pare penibil ca un bărbat să defileze îmbrăcat în femeie ușoară (precum travestiții), la fel de penibil mi se pare să porți un tricou pe care scrie HitlerJugend. Penibilitățile nu se scuză între ele, ci doar se încurajează.
Ei bine, ceea ce s-a întâmplat la București poate să fie nimic față de ce așteaptă unii (mai pesimiști) în capitala Poloniei. La Varșovia, în noul guvern – de o dreaptă radicală – și mai ales în Parlament sunt persoane declarat homofobe, cu un limbaj extrem de dur la adresa acestei minorități. Fie dintr-un catolicism inflexibil, fie din convingeri de altă natură, adversarii polonezi ai „diversității sexuale” sunt mult mai numeroși și mai bine organizați ca la noi.
Și totuși, există – peste toate acestea – un detaliu: calitatea unei democrații se bazează pe principiul majorității libere, dar se vede mai ales în tratamentul față de minorități. Marșul de poimâine va fi pentru polonezi o probă dintr-un examen prin care, mai devreme decât credem, vom trece și noi: înțelegerea diferenței dintre tolerarea limitelor și limitele toleranței.
