Toate-s vechi!

Pentru scurtimea vieților noastre, o felie de 15 ani nu-i deloc de neglijat. Într-un deceniu și jumătate, adică din 2008 încoace, lumea va fi evoluat, multe nedumeriri s-or fi deslușit, răni se vor fi cicatrizat, s-o fi lămurit câte ceva din obsedantele întrebări, s-or fi potolit politicalele bezmetice – într-un cuvânt, lumea se va fi înțelepțit. Aflăm ce și cum dând o căutare printre articolele publicate în această rubrică acum 15 ani. Un exemplu: astăzi, dl. Dâncu încearcă necinstit să aducă „Steaua” în așa-zisa „superligă”. În 2008, tot necinstit, Becali o voia campioană – povestea cu valiza de bani de la Cluj. Scriam atunci:„Dacă aranjamentul ținea și „Steaua” ajungea campioană, ce-ar fi trâmbițat Becali? Fiți siguri că trecea succesul în contul ajutorului preferențial primit de la bunul Dumnezeu, așa că bietul cetățean plătitor de bilet la stadion nu mai știe ce să creadă: cine câștigă meciurile „Stelei”, Mântuitorul în persoană, ori geanta de bani trimisă pe șest la crâșme conspirative? A amesteca numele Domnului în tărășenii fotbalistice, mai întâi că-i prostie demnă de mintea lui Petrache Lupu, dar e și mârlănie pură, flagrantă lipsă de respect față de duhul celui de sus, imposibil și imoral de amestecat în furnicarul dubios din careul de șaișpe (…) După cum ați văzut în presă, Becali consideră că toți cei ce instrumentează cazul mitei de la Cluj sunt mai întâi… comuniști, apoi… unguri și, în fine…. gunoaie.” Astăzi, Becali, rămas cu deplină consecvență același, anunță că renunță definitiv la FCSB, la „Steaua” adică. Iaca, pur și simplu nu-l cred! Dar să trecem și la lucruri mai serioase. 2008: „Conform condițiilor ce le are, România ar trebui să fie în proporție de 45% împădurită. Iată că s-a ajuns la mai puțin de 26% (luându-se în calcul și suprafețele nou plantate, care vor fi pădure la vremea urmașilor urmașilor noștri…), mai puțin decât Bulgaria (34%), Slovacia (38%), Austria (47%). Suntem – atenție!! – singura țară din Europa în care suprafața împădurită a scăzut în loc să crească!” Tot în 2008, parlamentarii decideau ținta îndepărtată de 45% teren împădurit. În realitate, s-a ajuns până acum la mult mai puțin decât s-a sperat. Cifrele „vorbește!” Nu le mai înșir, sunt bine cunoscute. Scriam în 2008 pe tema bacalaureatului:„Rezultatele arată o creștere constantă a dimensiunilor prostiei și inculturii, revelată dizgrațios la fiecare nouă sesiune de bacalaureat. Doar cine nu vrea nu vede că elevul nu mai citește barem bibliografia elementară, ci recurge, de regulă, referatele postate pe internet. Cum altfel să se explice enormitățile din teze – unele, de-a dreptul monumentale – ce nu pun în evidență doar lipsa de informare (știința de carte, adică), ci gândire precară, logică aiuristică, prostie în stare gemă. Hai s-o iertăm pe eleva ce răspunde că „Luceafărul” l-a scris… Arghezi. S-o fi fâstâcit. Dac-ar fi citit poemul, era imposibil să-l despartă de imaginea și pana lui Eminescu; evident, habar n-are, nu l-a citit. Întrebați-o despre noile hituri, despre Madona ori Monica Columbeanu: răspunsurile vor fi complete și exacte.” S-o fi schimbat câte ceva până în 2023, dar n-aș crede că-n bine. Tot în 2008: „Se anunță iminenta prăbușire a unui imperiu: cel al cărții. Proorocirea îi aparține lui Eugen Negrici: „A venit timpul să privim cu bărbăție ceea ce se întâmplă în jur și aiurea. Prestigiul literaturii și privilegiile ei monopoliste sunt pe punctul să se prăbușească odată cu imperiul secular al cărții”. Mă tem că, de astă dată, chiar așa-i. Acum 15 ani scriam despre absurditatea „orei doisprezece”: „De ce crainica radio nu anunță și „este ora doi”? De ce cu doi face acordul la feminin și cu doisprezece, la masculin? 12 este evident compus din doi-spre-zece și acordul nu se poate face decât după legile femininului (ora) adică o oră, două ore, douăsprezece ore (…) Am auzit, tot la radio, vorbindu-se despre „doisprezece fete”, dar și „douăsprezece cai”, greșeală „din păzeală”, la fel de idioată, dezacordul fiind plesnit invers, de astă dată femininul peste masculin. O fi chiar așa de trudnic să se respecte o regulă atât de simplă, elementară chiar?” Și iată că în 2023 nu numai că nimic nu pare a se fi remediat, dimpotrivă, exprimarea incultă s-a lăbărțat în mai tot audio-vizualului românesc. În 2008, când încă nu bubuiau tunurile în Ucraina, scriam în această rubrică despre Putin și citam dintr-un articol al ziaristei asasinate Politkovskaia. Actualul (încă) prezident n-ar fi altceva decât „un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din „Mantaua” lui Gogol. Se comportă exact ca un membru al poliției secrete din vremea lui Lenin. Nu este un tiran și un despot înnăscut. Pur și simplu a fost educat să gândească în termenii deprinși în cadrul KGB-ului, organizație pe care o consideră un model ideal, așa cum a declarat-o public nu o dată. De ce îmi displace atât de mult Putin? Îmi displace pentru lipsa lui de emoții, mai rea decât crima, pentru cinismul lui, pentru rasismul lui, pentru minciunile lui (…) pentru masacrul inocenților, care a continuat pe tot timpul mandatului său de președinte.” Aprecieri care, în 2023, s-au confirmat întru totul. Asemeni zicalei „toate-s vechi și noi îs toate”.