Toate au fost rânduite cu pricepere

Unii nu postesc deloc, alții postesc o săptămână sau câteva zile, în timp ce anumite persoane aleg să postească o săptămână la început și o săptămână la sfârșit.
Părintele Sofian Boghiu spunea că unii dintre cei care postesc adeseori se mai și încurcă în înțelegerea postului.
“Unii postesc ajunând mai ales vinerea – și e foarte bine. Pentru că postul și ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlăuntru să se repare – această «uzină» care suntem noi înșine și care merge așa, ca un automat: de pildă, nu ne dăm seama când se transformă pâinea în energie. Și când postim, se bucură tot lăuntrul nostru, ne spune «mersi», pentru că se reface aievea. Așadar, cine ține post cu regularitate își face el însuși foarte mult bine. Este la câte unii această panică: «Dacă nu mănânc, mor, amețesc!» Nu-i adevărat. Postul armonizează și înviorează tot lăuntrul nostru. Postul creștin, supravegheat și ținut cu înțelepciune, este recomandat de Sfinții Părinți, iar unii din ei aveau studii de medicină înaltă și ei urmăreau să ne facă nouă bine, nu să ne chinuiască. Așa că toate au fost rânduite cu foarte multă luciditate și pricepere. Postul trebuie să fie luminat, consimțit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post cu ciudă sau ținut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferință, iar mintea culege numai mătrăguna și numai răutăți. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic cu adevărat atunci când postește această aparatură fizică iar sufletul se revoltă. Nu așa! Dumnezeu vrea ca totul să fie global, armonios; să postească și trupul, dar să postească și sufletul, și atunci e postul cu adevărat binefăcător! Să se bucure și cele dinlăuntru și să nu se revolte gura și limba că le-am pus la post. (…) Un post aspru se împletește cu rugăciunea și cu meditația și, mai ales, să-ți postească și gura în timpul postului. (…) În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are nici un rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-și vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!… (…) Nu vă temeți de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, ci să potolească patimile din noi. Dacă ești bolnav și postești, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Și dimpotrivă, dacă mănânci prea bine, poți fi oricât de sănătos, îndată te distrugi”, accentua marele duhovnic Sofian Boghiu.
(www.jurnalul.ro)