Toată lumea bună merge în Rai

A mai dat colțul în ultima vreme o pleiadă de vedete, majoritatea actori, care cică erau foarte mari, după anumite măsurători precise ale specialiștilor. Și s-au pus televiziunile, ziarele și site-urile pe jelit și pe doinit cât zece miorițe la un loc, de parcă morțile acestor vedete ar însemna un abuz intolerabil al Cosmosului. De parcă nu s-ar subînțelege că dacă ești trăitor, ești implicit și muritor.
Toate aceste evenimente de culoare neagră din înalta societate s-au deplasat în pas de defilare în trena funeraliilor de care a avut parte – fără voia ei, desigur – Regina Ana. E vorba de circul acela monstruos, de care am discutat acum câteva săptămâni, materializat în niște funeralii naționale care semănau ca atmosferă cu un meci decisiv al echipei naționale de fotbal. Cu ovații, huiduieli și lacrimi false în ochi, cu salve de tun sau de pușcă menite să spărie păsăretul care se odihnește, săracul, prin înalturi.
Toate aceste „decesuri” – cum ar spune prostanca aia mică a lui Băsescu – le-au amuțit pe cele mici și discrete. În comparație cu tamtam-ul produs de trecerea vedetelor în lumea umbrelor, morțile necăjiților – unii suprinși de cutremur pe când ghebuiau prin Italia – au părut ale unor furnici.
Cum e viața, așa-i și moartea. Cei mulți n-au identitate nici când trăiesc, nici când mor. Până și popii sunt mai plictisiți, când trebuie să citească textele alea pentru niște neica-nimeni din coșciug. Să fi fost Beligan sau vreun fotbalist înăuntru – ehehe! -, altă tragere de inimă ar avea.
De pildă a murit o cântăreață de muzică populară și ni s-a spus că a plecat să le cânte îngerilor. De Beligan am aflat că s-a dus să joace teatru în fața îngerilor. Uite așa, toată lumea bună merge în Rai, să le țină companie îngerilor. Ba la un moment dat am aflat și despre un boxer că s-a dus să le-o tragă în barbă îngerilor.
Prea mare aglomerație o să fie-n Rai.