Așa cum era de așteptat, Timișoara a redevenit o echipă incomodă și a ieșit neperforată din fieful nemților. Like a virgin, cum se prezenta Maddona în parcul Izvor. Dar asta nu a ajutat-o prea mult, cele două goluri primite în primul joc disputat acasă (un dezavantaj față de turul precedent când a jucat mai întâi în deplasare, la Donețk) atârnând prea greu pentru niște jucători totuși fragili. Suporterii timișoreni, spre deosebire de șefii care se dau mai mereu pretențioși, trebuie să fie conștienți că Sabău a scos maximum, sau oricum destul de aproape, de la această echipă. Cu ceva mai mult noroc în meciul tur poate s-ar fi putut încheia cu doar un gol handicap, ceea ce ar fi animat considerabil „ostilitățile” pe terenul din Stuttgart.
Marica, judecat prin prisma realizărilor, se pare că va rămâne mereu dator pe termen lung. Poate străluci într-un meci, poate prinde o zi de grație, dar pe termen lung nu poate oferi cifrele prin care se identifică un golgeter. Deși nu se mișcă rău, pur și simplu nu s-a născut cu lipici la gol. L-aș asemui cu Boriello de la Milan, căruia toată lumea îi remarcă generozitatea efortului, dar la sfârșit tot Inzaghi intră și dă gol.
O altă beneficiară a primului meci jucat în deplasare, ca și Timișoara cu Șahtior, este Fiorentina lui Mutu. Spun asta pentru că echipa viola nu cred că ar fi avut forța, la acest moment al pregătirii, de a întoarce un 1-1 în Portugalia. Sper să nu mai citesc pe nicăieri că Mutu nu se regăsește pentru că este afectat de amenda aia… Se mai îngrijorează omul, dar nu la nesfârșit. Mai ales că dacă nu plătește nu merge la pușcărie. Decizia este dată de un tribunal sportiv și sancțiunile în caz de nesupunere nu pot fi decât tot pe linie sportivă. Iar cea mai drastică este suspendarea din viața sportivă. Nu știu dacă s-a dat și vreun termen până la care trebuie să achite suma respectivă, dar, la aproape 31 de ani, n-ar fi o așa mare tragedie să agațe ghetele în cui. Alții fotbaliști se pensionează și mai devreme, și încă pe caz de boală…
