Toamna se numără bobocii

Drumul către victoria în alegerile din această toamnă a fost deschis prin stabilirea datei scrutinului uninominal în duminica Sfântului Andrei. Prin urmare, partidele au început goana adunării de puncte electorale, alegându-se strategiile de comunicare și de acțiune politică, care să le asigure accesul la guvernare.
E clar ca nici un partid nu participă în campanie, fără dorința de a ajunge la putere, dar parcă niciodată până acum nu s-a simțit o asemenea încrâncenare, o asemenea dorință de pune mâna pe palatul Victoria. Așa că, PNL, PSD și PD-L s-au grăbit să își anunțe candidații la fotoliul de prim-ministru, fiecare așa cum a crezut de cuviință, unii în chiloți de baie, alții printre agricultori (poate cea mai defavorizată categorie socială), alții în fața camerelor de luat vederi, luându-și conștiincioși la înjurat oponenții din celelalte partide. Așteptăm în continuare să vedem propunerile pentru șeful executivului și din partea PNG-ului, PRM-ului și de ce nu a PNȚCD-ului (la țărăniști s-ar putea să fie chiar două propuneri, după recenta scindare fratricidă).
Se vede că a fost o vară complicată, se vede că vacanța nu prea le-a priit unora dintre aleșii noștri, mai ales că mulți dintre ei au fost obligați să își întrerupă concediile pentru a participa la sesiunea extraordinară a Parlamentului.
Se vede, de asemenea, că încărcătura electorală plutește în aer și că partidele se năpustesc asupra spațiului mediatic, din dorința de a fi cât mai mult prezenți pe sticla micilor ecrane, cât mai aproape de retina alegătorului român. Ceea ce în urmă cu câțiva ani se întâmpla aproape exclusiv în ograda PSD, școlile de vară pentru tinerii politicieni au început să răsară ca ciupercile după ploaie, deplasându-se în acest sens la Marea Neagră o armată de tineri, garnisiți, evident, cu spuma politică a fiecărui partid în parte. Îmi aduc aminte de prima școală de vară la care am participat ca tânăr membru PSD, era prin 2005, iar tradiția exista la social democrați de câțiva ani buni. Eram în acele vremuri singurii care reușeam să atragem atenția presei, pentru faptul că știam să deschidem organizația de tineri către exterior.
Acest mod de a face politică pentru tineri și împreună cu tinerii ne-a permis să înțelegem fenomenele politicii dâmbovițene dintr-o perspectivă mai largă, având posibilitatea, în direct, de a analiza diferiți actori politici ai momentului, sau din trecutul recent al românilor. Pentru un tânăr politician, o astfel de experiență prin care poate atinge cu mâna sau cu privirea un om politic este o experiență care va conta enorm în viitorul lui politic, iar în treacăt fie spus, am avut ocazia să îl cunosc astfel pe Emil Constantinescu, Traian Băsescu și sigur Ion Iliescu. Din păcate, m-a dezamăgit ceea ce am văzut, de pe ecranul televizorului, la școlile de vară ale unor partide politice. Discursurile propriilor lideri de partid au fost dublate de efervescența îmbărbătărilor prin care se încearcă convingerea membrilor de partid, că ei sunt viitorul luminos al țării și că formațiunea din care fac parte este cea mai iubită și va ajunge cu siguranță la guvernare. Păcat că nu au înțeles că tocmai deschiderea către exteriorul partidului este cea care contează în definirea unei tinere personalități politice. Păcat că tinerilor le este refuzată șansa de a lua seva politică de la mai multe modele de succes, din dorința perfidă a mai marilor politici de a-și proteja tinerii de posibila virusare cu doctrina vreunui alt partid. În acest mod nu facem altceva decât să ne clonăm actualii lideri politici, condamnând astfel România la nemișcare. Este cred suficient un singur Boc, un singur Vadim, un singur Decebal. Sunt curios cum vom reuși noi cei din TSD (tinerii social democrați) să trecem de examenul școlii politice de peste două săptămâni, însă sper că buna tradiție să fie păstrată și anul acesta, pentru că toamna se numără, într-adevăr, bobocii.