Toamnă gri fără Napoli!

Sincer, îmi pare rău de Napoli. Iertată fie-ne comparația (se trage din filonul cât se poate de responsabil al înțelepciunii populare), italianul a izbutit isprava confecționării biciului dintr-un material pe care doar chinezii îl prețuiesc, fertilizând salatele pe care le cumpărăm de la Kaufland. Biciul a pocnit de s-a auzit tocmai la Split, în cupele europene, unde Poli Iași s-a comportat mai mult decât onorabil. Cu un lot de adunătură, făr-de nume mari, doar cu doi veterani titrați și utili, dar aflați de multișor sub zodia pensionării (Golubovici și Cristea), Napoli a croit o echipă cotată drept „nuca tare” a campionatului, punând-o să interpreteze făr-de cusur unica partitură de care ar fi fost capabilă: apărare italienească lacăt și, eventual, contraatac. Poli primea goluri greu și, din când în când, mai băga și ea mingea-n ațe; bob cu bob, punctele se rânduiau în clasament, lăsând impresia că matematica organizare a jocului defensiv poate fi destulă într-un campionat cinic și șleampăt ca al nostru, ba chiar și-ntr-o margine europeană a fotbalului adevărat. Numai că a plecat Golubovici, s-au accidentat Cristea, Mihalache, Ciucă, Bole ș.a., din pricina cartonașelor, căpitanul Voicu juca un meci da și unul nu, iar Napoli s-a trezit că n-are trupă nici cât să completeze foaia de joc, ajungând să se bazeze pe vedete de calibrul lui Vasile Gheorghe.
Fatalmente, au venit rateurile. Reacția Iașiului (pe care-l credeam oraș cu public mai înțelept și mai puțin radicalizat întru pompierisme de Giurgiu): tribunele au scandat cu voluptate „de-mi-si-a!”, apoi șefii clubului au decis izgonirea antrenorului. Și va trebui iarăși să amintim o zicere din popor, destul de decoltată în felul ei, drept pentru care cerem scuzele de rigoare: „schimbăm paturile în loc să…” N-a ținut nici la Crucea de Piatră, darămite în fotbal, unde completarea și înnoirea trupei astfel încât să existe barem concurență pe posturi nu-i simplă nevoie, ci ditamai legea…
Napoli îmi plăcea și pentru decența, chiar eleganța, cu care se comporta în „spațiul tehnic”, la antipodul scălâmbăielilor tip Șumudică (predestinat nume!), Cârțu & comp. De loc nu-mi plăcea faptul că-ntr-o viață petrecută în România n-a izbutit să învețe limba băștinașilor. Rezultatele onorabile pe teren făceau să ne înghițim reproșul, ne mai luând seama că migranții români în peninsulă, deloc mai școliți, într-o săptămână se descurcă în italiană, iar Napoli n-a catadicsit să deprindă, după atâția ani, o limbă, zice-se, chiar mai latină decât dialectul toscan! (Cum se întoarce roata istoriei! Pe vremuri, sute de lucrători italieni s-au stabilit definitiv, cu familiile, în preajma Iașiului, acum e viceversa!).
Ce va fi mai departe? Prunea o să-și ia curând tălpășița, fiindcă îl curtează insistent Dinamo, și când corabia începe să ia apă, toată suflarea de la bord caută cea mai lesnicioasă salvare. S-a anunțat venirea lui Isăilă. Cine-i Isăilă? A antrenat ici-colo, cel mai onorant post menționat în CV fiind acela de secund, doi ani, la Națională. Nu știu dacă-i chiar onorant să fii secund la o Națională ca vai de ea, dar, mă rog, de ce să fim Casandre și să nu-i acordăm tot creditul noului-venit, mai ales că fostul secund al reprezentativei își aduce cu el încă doi secunzi personali alături de cei trei (Kereszy, Dohot, Honceriu) rămași buni în grad. Câte un antrenor secund la fiecare doi jucători, plus principalul, vor comanda o trupă teribil de subțirică, cu staruri de calibrul Vasile Gheorghe… Și lipsită de bănuita și atât de utila prestație subterană a lui Prunea, cel uns cu toate alifiile fotbalului românesc! Viitor de aur Poli n-are, dar de ce să nu credem în a ei înălțare? Poate, cine mai știe, rămâne Napoli, care nu acceptă concedierea decât după ce i se achită toate despăgubirile prevăzute în contract. Până la urmă, ieșenii au aflat o chichiță: antrenorul poate fi dat afară în situația în care a primit drepturile bănești la zi. Ar mai fi nevoie de 18.000 de euro, dar încă n-au fost găsiți, așa că Napoli a programat antrenamente. Isăilă nu mai vine, fiindcă-i a doua oară când sună la Iași și i se răspunde „ocupat”. Se vehiculează numele unui alt antrenor, care a mai trecut pe la Poli, numai că făr-de nici un rezultat onorabil. Toamnă gri fără Napoli!