Titanic vot

Cred că ar trebui să încep cu Guten Tag, ceea ce ar putea însemna „tăguire bună” în limba facebook. Avem, așadar, un președinte-surpriză, cotat cu 4,50 la casele de pariuri. Se dau sociologii cu fundul de pământ ca să caute explicații savante, când de fapt răspunsul e în altă parte. La Grigore Vasiliu-Birlic. Adică nea Spirache din Titanic Vals, al lui Tudor Mușatescu. Ăla de le spunea alegătorilor că nu vrea să ajungă în parlament fiindcă el e om cinstit! Klaus Iohannis n-a spus oamenilor să nu-l voteze, dar a reușit să transmită ceva ce părea incompatibil cu politica noastră: sinceritate. Nu degeaba striga lumea pe străzi „Neamțul nu ne minte / Iohannis președinte”! Numai că pâinea și cuțitul nu sunt la Cotroceni, ci în Piața Victoriei. E ca și cum ar veni Beckenbauer președinte la FRF și l-ar lua la întrebări pe Pițurcă de ce-l bagă pe Cociș titular. Ce spui, Franț? – ar strâmba din gură nea Piți. De-aia era mai bine să fie Beckenbauer selecționer, că doar are și un titlu mondial din această postură, deci și Iohannis premier. Și când te gândești că putea să se întâmple asta încă din preliminariile precedente, când președinte la federație era unul, Băsescu…
Azi ar fi trebuit să scriu despre Turneul Campionilor la tenis, care părea o întrecere între Djokovic și Federer, mai întâi indirectă, cine câștigă mai multe seturi cu 6-1 și 6-0! Numai că, „ghinion”, ziua întâlnirii directe dintre Nole și Roger s-a suprapus cu votul din România. Așa cum îl știm, cu mult bun-simț, vorbitorul de limbă germană Roger Federer i-a anunțat pe românii posesori de bilete că pot să-și vadă de treaba lor, pe la cozile din fața secțiilor de votare din Londra, întrucât a decis să nu se prezinte la finală. Desigur, pentru a nu face concurență serii de succes a lui Herr Klaus Iohannis, care începuse să capete contur chiar pe la orele alea, 19-20. În final, îl rog pe colegul de rubrică să vă ofere o dedicație muzicală din partea mea, la emisiunea sa radiofonică: Gimme Hope, Jo’annis, Gimme Hope! Vorba lui Dodel, Danke Schanke!