TIȘĂUȚI (I). În 10 aprilie 1430, Alexandru cel Bun întărea lui Vlad Aldiș, printre alte sate, „și ocolul Tisăcești, unde au fost Toader Negruț, Tisăceștii fiind, conform DRH (vol. I., p. 145), Tișăuții.
În 14 august 1432, Iliaș Vodă dăruia lui Isaia „satul Tișeuți, aproape de Suceava”.
În 17 martie 1624, avea să ajungă proprietar al satului cel mai păgubos viitor domnitor al Moldovei, pentru că, așa cum mărturisește uricul lui Radu Vodă, „domnia mea m-am milostivit și am dat, și am miluit pre sluga noastră credincioasă (Gheorghe) Duca, ce au fost ușear mare, cu un sat, anume Teșeuții, ce iaste direptu domnescu și au fost ascultăndu de ocolul târgului Suceavei, pentru slujbă direaptă cu credință ce au slujit noao și țărăi”.
În 15 decembrie 1724, Negoiță Ciudin s-a văzut nevoit să vândă satul Tișăuți lui Iordachi Cantacuzino, care avea să-l dăruiască, în 1736, fiicei sale, Safta, jupâneasa lui Constantin Cantacuzino Măgurianul, Safta fiind viitoarea mamă a lui Ienacachi Cantacuzino.
Negoiță Ciudin avea un frate, Constantin, care Constantin Ciudin „a făcut o fără de lege, furând niște cai ai lui Mărza, Hanul Tătarilor, după care a fost prins și aruncat în temniță; și l-au scos din temniță, pe răspunderea lor, fratele său, Negoiță Ciudin, cu Toader armașul și Stroescul comisul, precum el (Constantin Ciudin) va plăti Tătarilor caii, dară el ca un netrebnic ieșind din temniță nu s-au străduit să îndrepte furtișagul, ci a fugit în țara leșească; și, venind încoace, Tatarii au târât în judecată pe chizeși, iar prin judecata Divanului au fost judecați să răspundă pentru furtișag mai cu samă Negoiță Ciudin; fiind frate cu hoțul, a fost judecat să plătească caii, iar dacă nu va plăti, Tatarii vor face cu el ce vor voi, cerând Tatarii 204 lei pentru cai”.
Neavând de ales, Negoiță Ciudin a vândut Tișăuții, pentru 360 lei turcești, sumă care acoperea și dobânzile unui împrumut, luat de la niște negustori turci de Iordachi Cantacuzino ca să plătească Negoiță Ciudin, la vreme, despăgubirea datorată tătarilor.
Hotarnica Tișăuților s-a făcut în 28 octombrie 1724, printre martori aflându-se vatamanul Gheorghiță din Tișăuți și diaconul Vasile Avrămescul din Bosance. Hotarul cuprindea: apa Sucevei, drept în sus, pe lângă hotarul Bosancei, pârâul Răcoasa, Fântâna Veche, drumul spre Bosance până la Hlineștii Bosancilor, drumul ce merge de la Suceava la Bosance, valea lui Altan, heleșteul Partăcului, apa Șomuzului, drumul Tătărașilor, hotarul Ipoteștilor la dealul găunos, prisaca lui Conteș, fântâna de piatră.
