Am folosit de mai multe ori trimiteri la o carte celebră (pentru unii cel puțin) “Tirania Urgentului”, a lui Charles E. Hummell, care în esență se rezuma cam așa: “Cheltuim prea mult timp pentru lucruri urgente și nu mai avem timp pentru cele importante.”
Acest lucru este adevărat pentru fiecare individ, în general, și extrem de actual pentru fiecare dintre noi cei care suntem prezenți în funcții publice.
Funcționăm sub impulsul “urgentului” de cele mai multe ori. Urgente sunt toate evenimentele, situațiile, întâmplările, activitățile care vin peste noi și pe care nu avem puterea să le refuzăm. Sunt “mâncătoare” de timp care ne obosesc și ne țin mereu ocupați, ne epuizează și ne administrează doza obligatorie de stres fără de care nu ne simțim confortabil.
Din păcate, cele mai multe “urgențe” sunt în fișa postului. Audiențe, petiții și reclamații, corespondență, rezolvarea stărilor conflictuale, întâlniri și simpozioane, inaugurări și sărbători, semnături și verificări, manifestări oficiale și invitații protocolare, ședințe și conferințe și extrem de multe alte “urgențe”, frustrant de inutile de cele mai multe ori.
Parafrazând o inspirată poezie a lui Octavian Paler “Avem timp pentru toate” putem spune: ”Avem timp pentru toate aceste urgențe/Nu avem timp pentru ceva important/Când să facem și aceasta, murim”.
Nimeni nu va reține mare lucru din efemera noastră trecere printr-o funcție publică, extrem de ocupați și preocupați să fim “populari”, decât poate că am fost o persoană de treabă. Nu cred că e corect să fim plătiți doar pentru atât !
Este obligatoriu și necesar să distingem între urgent și important. Nu putem face acest lucru fără să avem o proprie scară a valorilor, să definim corect prioritățile.
O persoană cu o funcție foarte mare care a întârziat mai mult de o oră la o întrunire foarte importantă și-a explicat gestul său prin faptul că a trebuit înainte să plece să repare bicicleta copilului său. Scuza pare jignitoare, dar extrem de pertinentă și profundă. Ca ordine de priorități familia este înaintea unei “audiențe” de cele mai multe ori plictisite și neinteresate.
Prefer să facem din Bucovina principala locație turistică a țării.
Să avem un aeroport deschis traficului internațional. Să legăm Bucovina printr-o autostradă de UE și de răsăritul Europei. Să modernizăm infrastructura rutieră și să facem din Suceava ținta investițiilor de capital străin.
Să facem în acest an măcar 200 de ferme familiale, 3 abatoare și mai multe unități de procesare de carne și lapte, după ce, prioritar, vom finaliza retrocedarea întregii proprietăți celor în drept.
Încercăm să avem apă, gaz și canalizare în toate cele 113 localități din județ. Încerc să-mi fac timp ca legea să fie respectată în județ.
Între timp, dacă mai e timp, din păcate inevitabil rezolvăm și ceva “urgențe”. Nu mă refer la “Stări de urgență” care nu depind de noi și dacă “Doamne ferește” apar, devin importante și prioritare.
Nu este lipsit de importanță ca numeroasele statistici pe care le cerem sau ni se cer să cuprindă două rubrici distincte: Activități urgente și activități importante. Nimeni nu ar trebui să fie promovat dacă are a doua rubrică goală.
