Ne găsimîntr-un fel de no man’s land, și nu numai în fotbal. Tot felul de știri șuieră pe deasupra noastră, nici nu mai știm care-i de bine și care lansată de inamic. Zvonurile se împrăștie și ele ca șrapnelele, după care victimele sunt disecate pe viu de tot felul de sanitari de serviciu. Se folosesc arme neconvenționale, ca Jabulani – racheta de la supermarket. Meciul cu Ucraina s-a vrut foc de baraj și s-a obținut foc de artificii. Ne-am retras sau nu până în lumea a treia, cum zice general-junior Lucescu? Suntem ceea ce credem că suntem. Am luptat pe terenul lor și am pierdut pe erori de tactică. Dacă luptam pe teren neutru, în Insula Șerpilor, le-arătam noi! Deocamdată ne-am retras în munți, cu ai noștri de data asta. Pregătim lupta la baionetă cu partizanul Pandev, cel care, aflăm de la serviciile de informații televizate, face ca taurul când vede roșu, galben și albastru pe steag!
Pe harta mare a fotbalului, ne pierdem în multitudinea de combatanți, aflați în luptă fiecare cu cine nimerește. Ăia cu muniție limitată organizează adevărate ambuscade. Frontul cedează unde nu te aștepți. Partizanii sârbi nu mai sunt ce erau odată, se lasă căsăpiți de niște aborigeni. Iar japonezii ies la înaintare cu tradiționalul seppuku. Francezii nu mai găsesc înțelegere nici în colonii. Nemții, tot nemți, au intrat cu panzerele în unguri și se pregătesc de invazia Africii, pe urmele și cu rezultatele lui Rommel. Învățând din istoria războaielor cu maurii, spaniolii nu se lasă cotropiți de arabi. Americanii, ca ai noștri la Plevna, întorc soarta bătăliei cu turcii! El comandante Che Maradona își izolează trupa de șoc în buncăr. Teoreticienii brazilieni fac practică pe bani grei cu neechipații din Zimbabwe. Exerciții de tragere, din toate pozițiile.
Până la lupta cea mare a mai rămas o săptămână. Hai România! Neutralitatea e ca tăcerea (lui Chivu). De aur.
