Campania electorală s-a văzut ciudat la televizor, mulți au zis că e cea mai apatică și plictisitoare campanie de după 1989. Poate așa și este dacă te iei după televizor. De fapt, schimbarea sistemului de vot a avut ca prim efect mutații semnificative ale logicii electorale. Pe scurt, asistăm la localizarea și personalizarea politicii parlamentare. Nu văd de ce ne mirăm, doar am vrut votul uninominal, adică să votăm oameni, nu liste, și asta avem în esență. Cele două schimbări au însă efecte diferite, ba chiar contradictorii. Localizare înseamnă că această campanie pentru alegerea Parlamentului se fragmentează la nivelul fiecărui colegiu și se duce pe teme de interes local. Candidații promit drumuri, școli, grădinițe, spitale sau curățenie. Doar că parlamentul dă legi pentru toată țara, nu face drumuri sau școli pentru un singur colegiu. Cu asta se ocupă primăriile și/sau guvernul. Dat fiind că toți candidații promit așa ceva, vom avea un viitor Parlament compus din oameni care vor avea ca prim interes deturnarea cât mai multor bani de la guvern și de la consiliile județene către colegiul lor.
Inevitabil, trăim o inflație de proiecte și promisiuni. Pentru a se îndeplini ceea ce promit acum toți viitorii deputați și senatori ar trebui să avem nu unul, ci o sută de bugete. Așa că, din păcate, localizarea vieții parlamentare va crește presiunea pe guvern pentru distribuirea arbitrară a fondurilor publice. Cei mai potenți parlamentari vor atrage cei mai mulți bani. Practic, vom plăti noi toți pentru ca un Hrebengiuc sau un Tăriceanu să-și inunde cu bani colegiile electorale.
Dar să nu uităm și de schimbarea pozitivă adusă de votul uninominal: personalizarea. Această campanie o fi arătat plictisitoare la televizor, dar a fost spectaculoasă în teritoriu. La alegerile de până acum vedeam pe afișe câțiva candidați la președinție, niște sigle de partid și doar câțiva candidați parlamentari, doar cei mai proeminenți. Acum logica politică s-a schimbat vizibil. În marile orașe, dacă te plimbi câteva străzi mai încolo de casa ta, vezi pur și simplu o altă politică: alte fețe, alți candidați, alte chestiuni, alte conflicte. Ideea de legătură între alegător și ales capătă un sens practic: acum știi cine este sau ar putea fi alesul tău. Și astfel, peste patru ani, când candidatul pe care-l trimitem acum în Parlament se va întoarce să ne ceară iar votul, ne va fi mai ușor să-l controlăm. Înainte de alegerile din 2012 ne vom aminti dacă l-am mai văzut prin colegiu în cei patru ani, dacă cei care au promis școli sau drumuri chiar au făcut ceva (și cei mai mulți nu vor putea să facă, pentru că nu cu asta se ocupă Parlamentul).
Aș considera această primă campanie ca pe o oportunitate de învățare atât pentru candidați, cât și pentru alegători. Votul uninominal este un instrument, nu va rezolva singur problemele din politica românească, trebuie să știm să îl folosim. Deci țineți minte cu cine votați acum. Peste patru ani se va întoarce.
